Şi, mai departe?

Va fi un interval, cel de până la alegerea, în anul viitor, a noului parlament, decisiv în ce priveşte perspectivele României şi necesara revenire la normalitate, după catastrofalele guvernări PSD-ALDE şi nelegiuirile actualului "legislativ", aflat sub aceeaşi sinistră dominaţie, de fapt, simple instrumente ("democratic" marionetizate) de îngenunchiere a tuturor puterilor din stat în faţa unui jalnic ocrotitor al penalilor (el însuşi cel dintâi din tagmă) şi a clicii sale de odioşi lingăi.

Votul a arătat clar saturaţia de minciunile şi ticăloşia guvernanţilor şi a tuturor pionilor lor, slugarnici, instalaţi în posturi şi funcţii simulacre de stat de drept (CCR, Avocatul Poporului…), greaţa adâncă de demagogia PSD şi de complicitatea scorţos machiată a ALDE, condus de liderul-manechin Tăriceanu. Sloganul electoral al acestei adunături "liberale" de oportunişti secondanţi linguşitori şi obedienţi ai PSD apare acum, după neatingerea pragului minim, drept o involuntară autoironie administrată fumistului narcisism de mare "partid". Cu ce "demnitate" promitea, în campanie, partidul exclus din familia lui europeană să ne reprezinte în PE? Cu cea a coruptului CPT (mită grasă, în euro, la vremea lui de premier), cu "prestigiul" de jalnic fost preşedinte al PNL ajuns să fie răsplătit de PSD, pentru utila lui trădare, cu funcţia de şef al Senatului? Dragnea l-ar vrea candidat al PSD-ALDE la prezidenţiale, dar încă "ezita" între el şi Firea (care i-a respins prompt, … avansul)? De fapt, "marele" strateg Liviu ştie bine că n-au nicio şansă la prezidenţiale, cum ştie şi Firea (de asta n-a mirat-o deloc scorul PSD la europarlamentare) şi tocmai de aceea se arată aşa de "generos" cu alţii în privinţa candidaturii pentru Cotroceni. În plus, varianta Firea era menită să mai neutralizeze sau să îndulcească întrucâtva opoziţia în creştere din rândurile PSD, arătând, iată, altruismul lui de boss, gata de "sacrificii" pe altarul intereselor de partid. Şi sigur, în ce-l priveşte pe CPT, Dragnea subliniază, chiar apăsat, că alianţa PSD-ALDE are de dus până la capăt programul de guvernare, cum acelaşi îndemn "mobilizator" i-l adresează şi premierului de la Videle, Viorica Dăncilă. O formulare care aproape că nu mai are nevoie de vreo traducere, pentru că adevăratul lor "program de guvernare" a fost mereu, în aceşti ani, cel de băgare a spaimei în Justiţie, tot restul ("măriri", "scutiri", "reduceri"…) nefiind altceva decât glazura de pus, disimulator, peste frica de lege şi de verdict a atâtora dintre subalternii după chipul şi asemănarea liderilor lor.

Au încercat să boicoteze referendumul şi nu le-a reuşit. Electoratul n-a găsit, cum i s-a tot spus de către unii, cele două întrebări ca fiind "fără rost" şi acest lucru va trebui să nu fie uitat de trepăduşii de soiul lui Iordache. Meleşcanu şi-a jucat şi el "conştiincios" rolul, menit să împiedice pe cât mai mulţi români din diaspora să voteze, cozile şi orele de aşteptare pentru a putea vota confirmând încă o dată frica PSD-ALDE de acei votanţi pe care nu-i pot mitui cu promise (şi mult amânate) recalculări şi măriri. La românii aceia, cărora le pasă (de acolo unde muncesc şi trăiesc, alungaţi de "bunăstarea" de acasă) de ce se întâmplă în ţară şi cu ţara, nu are priză nici schimbarea la faţă a lui Ponta, cum se vede. Şi formaţiunea lui n-ar fi obţinut nici atât, dacă negativul "efect Ponta" nu ar fi fost, în parte, atenuat de contra-efectul Corina Creţu. Sigur, grupării disidente din PSD a lui Ponta, după astfel de rezultate ale PSD şi ALDE, i se vor mai alătura şi alţii, din pur oportunism, dar tocmai asta arată, fără dubiu, că "Pro România" nu e decât o etichetă a imposturii.

Cea mai mare răspundere pentru tot ce va urma recentului vot de la alegerile europarlamentare le va reveni celor din PNL şi din alianţa USR-Plus, pentru că paşii pe care îi vor face mai departe vor fi atent urmăriţi, judecaţi, evaluaţi. Începând cu chiar calitatea europarlamentarilor lor ca prestaţie în PE, inteligenţa politică şi onestitatea conduitei lor, reflectate în iniţiative, amendamente şi intervenţii, atitudini la vot, prestigiu al imaginii de reprezentanţi ai României, merite intelectuale, limbi străine, să sperăm, la un cu totul alt nivel decât cel propriu unora ca Dăncilă sau Grapini. Orban, Cioloş, Barna şi cei din jurul lor, la vârful partidelor, au acum, după 26 mai, un fel de contract nescris, potenţial, cu electoratul, care a investit la urne speranţe şi aşteptări, cărora e important să li se răspundă prin fapte pe măsură, în stare să facă vizibilă proba unei conştiinţe treze a datoriei morale şi politice faţă de încrederea acordată lor. Altfel spus, fermitate faţă de eventualul carierism onctuos al vreunora din propriile partide, intrasigenţă faţă de corupţie şi corupţi, capacitate de a împăca pragmatismul politic cu rezistenţa faţă de obişnuiţii "migranţi" ai traseismului (menit să le salveze interesele, privilegiile şi poziţia ierarhică), prompt sensibilizaţi de semnele unui posibil naufragiu în absenţa trecerii în altă "barcă" decât cea de până mai ieri. Fără compromisuri care compromit!

Da, europarlamentarele au fost un test complex, căruia îi urmează însă examene încă mai grele, care încep de pe acum, cu mult înainte de viitoarele competiţii la urne.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic şi istoric literar