Sistemul care te face mare când tu eşti mititel (I)

Am întâlnit în ultimii 30 de ani numeroşi oameni normali la cap ce mi-au mărturisit că nu votează fiindcă nu au cu cine. Majoritatea detestau PSD, dar nu într-atât încât să-şi ofere votul partidului concurent ai cărui candidaţi declarau ritos că pesedismul trebuie stârpit de pe faţa pământului. „Toţi politicienii sunt la fel”, spuneau ei dezamăgiţi, „imediat cum ajung la putere se comportă exact ca pesediştii. Se apucă de furat!”

De-a lungul deceniilor această categorie de dezamăgiţi (a nu se confunda nici cu nehotărâţii, nici cu smintiţii care trăiesc în altă lume!) a variat de la câteva procente, la începutul anilor 1990, la câteva zeci de procente, după anii 2000. Cu fiecare ciclu electoral, faţa hidoasă a alesului devenea tot mai respingătoare pentru foarte mulţi alegători.   

Simplificând la maximum situaţia şi înţelegând prin „sistem” noua ordine (economică, socială şi politică) instaurată după 1989 (diferită în esenţă de comunism, dar nu şi în ceea ce priveşte factorii de decizie!), vom concluziona că un partid antisistem este cel care-şi propune fie să distrugă ordinea actuală, fie să o afecteze într-o măsură semnificativă. Evident, această răzvrătire are dublu sens: schimbarea se poate dovedi pozitivă pentru societate sau, dimpotrivă, catastrofală, atunci când conducătorii răi sunt înlocuiţi cu alţii şi mai răi. Depinde de ceea ce vrei să schimbi: unii vor ca penalii să nu mai ocupe funcţii publice, alţii susţin că legile nu mai trebuie respectate.

Cum dezamăgiţii reprezintă victimele stării de fapt, ei visând la un alt tip de societate după anul 1989 (atenţie! şi un nostalgic poate fi dezamăgit, dar va fi considerat un dezamăgit autentic doar dacă se va abţine de la vot), partidele antisistem ar trebui să se adreseze mai ales acestor alegători. Succesul ori lipsa lor de succes se va vedea în numărul de dezamăgiţi reveniţi, oleacă mai optimişti, la secţiile de votare.

Lăsând la o parte încercările anterioare ale anumitor forţe mai curând oculte de a organiza astfel de partide antisistem (şi PRM distribuia un profund mesaj antidemocratic, la un moment dat), mă voi opri doar la ultimele două formaţiuni – USR şi AUR – percepute ca făcând parte din această categorie. Dar sunt ele cu adevărat nişte partide antisistem?

Chiar dacă ne facem că uităm rezultatele deplorabile ale guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloş, în 2015-2016, după demisia Cabinetului Ponta, imaginea USR este acum, în 2022, destul de compromisă. Deşi foarte scurtă, prezenţa la guvernare a „salvatorilor României” a scos la iveală nişte politicieni diletanţi, lipsiţi de curaj, dar mai ales de soluţii la gravele probleme ale României. Nimic din ce îşi propuneau să schimbe useriştii nu punea în pericol sistemul. (A se vedea, de pildă, „marea reformă” din Sănătate, blocajul din Justiţie, banalităţile referitoare la reforma administrativ-teritorială – în fiecare dintre aceste domenii fiind nevoie de operat în carne vie!) Dimpotrivă, se pare că, odată ajunşi la ciolan, nici useriştii nu au ignorat oportunităţile de îmbogăţire. Au apărut în peisaj firmele prietenilor, afacerile cu statul, ca şi proiectele de lege populiste pentru a atrage simpatia vulgului. În mare măsură, parlamentarii USR sunt lamentabili, primarii USR sunt slabi, consilierii locali nu contează. Iar Cioloş, parcă tot mai lipsit de carismă, e un dezastru!  

După frumoasa străfulgerare din 2019, USR a ajuns acum un alt exemplu de speranţe înşelate. Băieţii ăştia cu prenume „cool” sunt antisistem pe cât sunt eu de fan al pesediştilor. În realitate, cei mai mulţi dintre ei (nu neg că există acolo şi câţiva idealişti autentici) căutau un os de ros, ca să-şi mai bucure zilele anoste. Mâine, pe cei mai ambiţioşi îi vom regăsi la PNL şi PSD, apărând eroic sistemul care te face mare oricât de mărunt ai fi.

Cunosc azi o mulţime de alegători dezamăgiţi de partidul lui Cioloş care jură cu patimă că nu vor mai vota niciodată. Nu ştiu dacă să-i cred pe cuvânt. Sunt însă ferm încredinţat că doar un pericol cumplit la adresa României sau o schimbare radicală la faţă a USR ar mai putea aduce la urne sutele de mii de simpatizanţi din urmă cu doar câţiva ani. Până atunci, useriştii se ceartă între ei!