Spre 2024

Deşi ne-a promis că va sta departe de politică, fostul premier pesedist Victor Ponta şi-a încălcat încă o dată cuvântul. Criticând Cabinetul Cîţu şi alianţa „de dreapta” de la guvernare, el a cerut formarea unei ample coaliţii „de stânga” (PSD, Pro România, ALDE) care să iasă victoriasă în toate alegerile (europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale) din anul 2024.

Ponta a afirmat că înţelege că nu mai poate fi el acel lider incontestabil al stângii, cum credea cu nici doi ani în urmă. Dar că s-a împăcat atât cu Viorica Dăncilă, cât şi cu unii pesedişti de marcă, pe care altădată (în vremurile amarnice ale lui Liviu Dragnea) îi considera vinovaţi de toate relele pământului strămoşesc. Propunerea sa este ca viitorul candidat la prezidenţiale din partea alianţei de stânga să fie un român neaoş, imparţial, dar cu lipici la public. Un fel de Mircea Diaconu. Am mai auzit ideea asta!

Victor Ponta susţine că, pentru prima oară după anul 2000, PSD şi partenerii săi au şansa să câştige nu doar alegerile pentru Cotroceni, ci şi toate celelalte înfruntări electorale, cu un scor zdrobitor. O problemă surmontabilă rezidă în faptul că „partenerii” (Pro România şi ALDE) nu mai înseamnă absolut nimic pe scena politică, iar Călin Popescu Tăriceanu cochetează deja cu „mititica”, din pricina nenumăratelor abuzuri la care s-a dedat în ultimii 30 de ani.

Totuşi, Ponta are dreptate. Destrămarea mitului că USR-PLUS ar reprezenta un alt fel de partid politic (mai curat, mai performant, mai patriot) coroborată cu confirmarea tristului adevăr că PNL rămâne tot un soi de PSD (formaţiune coruptă, indolentă, fripturistă) oferă pesediştilor avantaje deloc de neglijat pentru anul electoral 2024. 

Însă, în cazul unei eventuale victorii pe linie a PSD, peste trei ani, principala culpă aparţine lui Klaus Iohannis, la fel cum, în 2000, marele responsabil pentru catastrofa electorală ce a nimicit PNŢCD a fost jalnicul Emil Constantinescu. Lipsit complet de zvâc şi viziune, „neamţul” pare depăşit de situaţie, nefiind în stare să influenţeze în bine nici actualul guvern, nici partidul din care provine. Cu mici excepţii, liberalii nu-l mai ascultă pe Iohannis – dar obrăznicia lor este un rezultat direct al lenei de care a dat dovadă preşedintele vreme de şapte ani. Să nu faci chiar nimic în toată această lungă perioadă – iată o veritabilă contraperformanţă!

Singura circumstanţă favorabilă actualei puteri ar fi ca guvernarea să meargă de acum brici, banii europeni urmând a fi folosiţi la reformarea la sânge (şi cu sânge!) a administraţiei, a educaţiei, a sănătăţii, a infrastructurii etc. Fără rezultate vizibile în aceste domenii, nimic nu va mai salva PNL şi USR-PLUS de la o înfrângere ruşinoasă în 2024.

Scenariul potrivit căruia alianţa „de dreapta” ar arunca-o în luptă pe Codruţa Kovesi pentru prezidenţialele din 2024 seamănă prea mult cu mutarea din 2000 – când PNŢCD l-a folosit pe Mugur Isărescu – pentru a avea succes. Indiferent de imaginea bună a fostei şefe a DNA, dacă liberalii şi useriştii se comportă ca până acum, românii abia vor aştepta să scape de ei. Iar apariţia recalcitrantului AUR complică şi mai tare lucrurile. 

O observaţie însă. La alegerile din 2000, soluţia de avarie a fost ca PNŢCD să se alieze cu nesemnificativul Varujan Vosganian (într-o teribil de şchioapă CDR – 2000), alianţa neintrând nici măcar în Parlament! În 2016 însă, fuziunea din al doisprezecelea ceas dintre PNL şi PDL l-a propulsat pe Iohannis preşedinte al României, primarul de Sibiu surclasându-l pe premierul mitoman Victor Ponta. Cine a gândit respectiva mişcare s-a dovedit teribil de inspirat şi poate că zvonurile privind o comasare în perspectivă între o parte din PNL şi o bucată din USR-PLUS, în vederea zămislirii unei noi formaţiuni politice, ceva mai frecventabile, ar reprezenta o altă strategie de geniu. Ori doar o naivă amăgire a electoratului „de dreapta”.

Spion rus ori doar simplu mercenar român, Ponta s-a activat şi a apăsat deja butonul roşu!