Un sezon de ducă-se pe pustii

Cu o zi în urmă s-a pus capăt (din condei, coane Fănică) campionatului Ligii I ediţia 2019-2020. Cu două clasamente boante; cu o campioană decisă pe teren doar pentru că aşa a vrut madam Fortuna, că dacă ar fi câştigat Craiova pe un regulament sui generis ieşeau nişte scandaluri cât Casa Fotbalului; fără nicio echipă retrogradată deoarece până şi bietei Chindia i s-a mai oferit o şansă; cu o ligă secundă căreia nu i-a lipsit mult să certifice cea mai mare nedreptate din istoria fotbalului românesc, ne referim la depunctările artificiale care au afectat merituoasa UTA; în fine, cu scandalurile la nesfârşit care au însoţit un alt gest „umanitar” (tot din condei, coane Răzvane!) sub egida „faceţi loc pentru «câinii roşii»”. Gest umanitar cerut aproape imperios, deşi acum vreo 4-5 ani pentru campioana Oţelul Galaţi, pentru istorica „U” Cluj sau pentru uimitoarea Unirea Urziceni nu s-a vărsat nicio lacrimă de crocodil.

Este o eroare a se crede că tot acest harnaşament de reguli pandemice au fost emise doar pentru operaţiunea „SOS Dinamo”. Atât din sânul patern al FRF, cât şi matern al LPF au fost destule voci pro/contra Dinamo. Esenţa a fost măsura în care problema din Şoseaua Ştefan cel Mare afecta sau ajuta interesul propriu. Iau ca exemplu opţiunea niţel răutăcioasă a unui cititor al ziarului nostru (citat aproximativ): „Ciprian Paraschiv n-a făcut nimic pentru Politehnica, tot ceea ce a făcut a fost să pună şi el umărul la salvarea lui Dinamo”. În mare parte adevărat, fiindcă salvarea lui Dinamo însemna cea mai sigură şansă pentru salvarea Politehnicii. Dacă salvarea Politehnicii ar fi depins de salvarea Academicii Clinceni, lupta lui Paraschiv ar fi fost cea a omului din La Mancha cu morile de vânt. S-ar putea spune că, în afară de FC Botoşani, toată lumea a luptat cot la cot pentru salvarea lui Dinamo. Vâlva făcută în presa de pe malurile Dâmboviţei în legătură cu sărmanii căţei a fost un val de pe creasta căruia cei interesaţi au ştiut să profite. Inclusiv, ca să forţăm puţin nota, Răzvan Burleanu, care a bifat o victorie importantă asupra rivalilor de la LPF, siliţi să meargă pe aceeaşi cale din lipsă de date (temporale), de soluţii, şi cu pandemia suflând în ceafă. Dacă doreşti să analizezi mai profund mişcările şi mişculaţiile din ultimele zile la FRF sau LPF, fraternizarea cu diavolul înaintea trecerii punţii nu trebuie neglijată. În niciun chip!

Odată puntea trecută, odată trecută în cârca încăpătoare a blestematei epidemii a tuturor bâlbâielilor, trebuie ca FRF să purceadă la treabă, să-şi pună juriştii la corvezi şi să-l trezească şi pe conu Gino din letargie pentru revizuirea totală a regulamentelor şi armonizarea lor. Indiferent de epidemii şi alte calamităţi, fiindcă nu SARS-COV-2 este vinovat de bâlbele din jurul semifinalelor Cupei României. Legislaţia unui stat serios şi dezvoltat prevede totul, inclusiv urgenţele și  alertele necesare la un moment dat. În cazul fotbalului, cum se poate încheia o competiţie în caz de calamitate, cum se întocmesc clasamentele, cine intră, cine pică, cine stă şi se uită. Trebuie menţionat neapărat că UEFA a fost intransigentă cu data limită a comunicării rezultatelor în mod cât se poate de normal, fiindcă nu este treaba oficialităţilor de la Nyon să gireze poticnelile spuse şi scrise de tot felul de ageamii. Ce măsuri ferme se iau, în orice condiţii, împotriva celor care încalcă reglementările de profil şi cele civile şi multe altele.

Deocamdată, bine că ne-a mers: bine că a câştigat CFR campionatul după un meci direct, tranşat fără comentarii, bine că a promovat cine trebuie, bine că lobby-ul, uneori deşănţat, pentru salvarea lui Dinamo, a dus la soluţia solomonică destinată a linişti pe toată lumea. Inclusiv Chindia, dacă privim niţel la istoria recentă a barajelor de promovare/menţinere în prima Ligă. Şi mai ales bine că Politehnica a scăpat şi felicitări lui Ciprian Paraschiv pentru că a ştiut să navigheze cu succes în susul şi în josul curentelor care au vâjâit în fotbalul românesc. Iar anul fotbalistic 2019/2020, ducă-se pe pustii!