Ursul moare, dar nu se predă

Totul a pornit cu vreo cinci ani de la Grigori Rodcenkov, fostul şef al laboratorului antidoping din Moscova, emigrat în SUA, care a dezvăluit public sistemul instituţionalizat de doping sportiv din Rusia. „Raportul Rodcenkov” a stârnit valuri în SUA şi în întreaga lume şi a determinat Agenţia Mondială Antidoping (WADA) să ia măsuri drastice. Uşor pripit şi sub presiuni înalte din partea Unchiului Sam (nu s-a uitat zelul ruşilor în lupta împotriva dopajului american de la începutul mileniului, cu laboratoarele BALCO ş.c.l) , forul mondial antidoping a trecut la sancţiuni: suspendarea sportivilor ruşi de la Jocurile Olimpice de la Rio (2016), prelungită apoi şi la cele hibernale de la Pyeongchang (2018). Măsurile au fost preluate de majoritatea federaţiilor internaţionale cu diverşi „îndulcitori”: dacă la început au fost admişi doar sportivi ruşi care au colaborat cu autorităţile de resort („delatori” cum ar veni pe româneşte, sau „sifonari” într-un jargon al academiei vieţii) acum sunt permişi toţi sportivii ruşi care nu au fost prinşi cu mâţa-n sac, astfel încât vedem din ce în ce mai mulţi ruşi în competiţiile individuale sub steagul olimpic sau al federaţiilor internaţionale.

Venind vorba de scandalurile deceniului trecut, BALCO şi celelalte, autorităţile americane au fost nevoite să acţioneze. Şi dacă în faimoasele cazuri din atletism efectele nu s-au văzut, atunci când a fost vorba de marele Lance Armstrong, nu numai sportiv supervaloros şi „îndopat” pe măsură, foaia trebuia întoarsă cu mişcări nevrotice. Era vorba de un simbol naţional, precum „King” Carl Lewis al anilor '80-'90. Autorităţile acelor ani, după multe mărturii au reuşit să ascundă sub ţambal dovezi privitoare la „curăţenia” lui Lewis, dar cu Lance nu se mai putea. Sexptuplul câştigător al Turului Franţei a fost nu numai un sportiv dopat, ci şi un veritabil manager de trafic al substanţelor interzise ceea ce nu putea fi muşamalizat. Unele păreri mai susţin că furia administraţiei era întărită de implicarea unor firme de stat (US Postal) în imaginea sportivului, dar asta e mai greu de demonstrat cu subiect şi predicat. Important e că Lance a fost silit să mărturisească totul, numele lui a fost mutat la „recycle bin”, iar SUA s-a instalat în fruntea mişcării mondiale antidoping. În vreme ce Armstrong, Landis, la ciclism, Montgomery şi Marion Jones, la atletism, erau în centrul atenţiei americane, la Moscova şi Sankt Petersburg era liniştea caracteristică unui sistem puţin cosmetizat, care mimează democraţia.

După instaurarea principiului „zero tolerance” şi preluarea controlului american asupra WADA, lucrurile s-au schimbat. Ursul rusesc a început să se dezmorţească şi a explodat, nu neapărat din pricina americanilor, ci mai mult a lui Rodcenkov şi a altor „-ovi”. Jocurile de iarnă de la Soci au reprezentat un mare succes rus, dar rând pe rând, au apărut suspendările retroactive ale campionilor: schi fond, biatlon, patinaj viteză etc. S-a ajuns la faptul incredibil al depistării unor sportivi paralimpici, despre care se spunea că au o altă viziune asupra sportului. Şi lucrurile nu se opresc nici în momentul de faţă şi nici la ruşi. Există şi acum suspendări retroactive la opt ani după Jocurile Olimpice de la Londra (a se vedea cazul halterofililor români). Odată cu suspendarea olimpicilor ruşi în 2015, a fost suspendată şi activitatea agenţiei antidoping de la Moscova (RUSADA). Probabil pentru că, în condiţiile sechelelor est-europene, astfel de încălcări ale fair-play-ului sportiv sunt mai greu de controlat. RUSADA a fost reinstaurată în 2018, dar numai în condiţiile unui control riguros internaţional, ruşii dovedindu-se cooperanţi. Suspect de cooperanţi, dacă ne gândim că numai după un an s-au dovedit existenţa unor eşantioane sustrase din arhiva RUSADA şi înlocuite cu altele falsificate. Oricât de blestemată ar fi WADA, asta e greu de acceptat. Restul, e „marfă proaspătă”. Ca urmare, WADA a prelungit suspendarea Rusiei pe patru ani, iar recent, TAS a redus la doi ani. WADA a strâmbat din nas, iar ruşii se consideră în continuare nedreptăţiţi. „Toate aceste decizii se repetă împotriva unor sportivi care au fost deja pedepsiţi, ceea ce te face să te gândeşti la continuarea unei isterii antiruseşti devenită cronică”, spune premierul Dmitri Medvedev. Afirmaţie care ar putea trezi simpatie, dacă nu ar fi, de fapt, diversionistă. Nu sportivii sunt pedepsiţi, ci sistemul. Sportivii care nu au folosit substanţe interzise pot concura după expirarea suspendării. Se pare însă că ursul moare, dar nu se predă!