Zâmbeşte! Tocmai ai fost manipulat!

Peste tot se vorbeşte de manipulare zilele astea, dar nimeni nu explică de fapt ce e şi cum ne putem feri de ea. Sau, să zicem că ne explică, dar nu suficient de clar şi de convingător. Ar trebui să existe un ghid al idioţilor antimanipulare. Aviz editurilor…

În primul rând trebuie să înţelegem că manipularea este legată de sentimente, nu de idei sau fapte. E vorba despre aceleaşi blestemate de sentimente, de ură sau adorare, repulsie sau atracţie necontrolate.

A plecat probabil de undeva din istorie în vreo vreme de epidemie când era sentimentul de frică să te atingi de cineva bolnav să nu cumva să te îmbolnăveşti şi tu, iar de aici au apărut o sumedenie de alte conotaţii. Cum ar fi aceea de teamă să stai în preajma unui bolnav, teamă să respiri aerul aceluia, să atingi obiectele pe care le-a atins el, să vorbeşti cu oamenii care au vorbit cu el, sau să îl votezi… Sună cunoscut?

Evreii, de exemplu, au fost mereu un popor special care a stârnit sentimente extreme în alte popoare ce îl înconjurau, cauzele fiind diverse. A fi evreu a fost de multe ori în istorie aproape ca o boală. Dacă cineva afla că eşti evreu, încheia orice relaţie cu tine, îl pierdeai poate chiar pentru totdeauna. Şi asta numai şi numai din cauza manipulării, nu a faptelor. Cineva pornea intenţionat un zvon fals pentru a crea o anumită repulsie şi totul se propaga la nesfârşit. Foarte curând oameni care nu aveau nicio legătură cu evreii erau marginalizaţi sau chiar pedepsiţi pentru faptul că fuseseră văzuţi în preajma unor evrei. Nimic şi nimeni nu mai putea opri acest val uriaş de ură la care din ce în ce mai multă lume adera din ignoranţă, din lipsă totală de informare corectă. Majoritatea rasiştilor credeau sincer că evreii erau un popor de oameni răi, dar fără niciun fundament realist. Iar istoria confirmă, din păcate, cât de departe s-a ajuns cu această manipulare criminală.

Sau să spunem că trăieşti în România postrevoluţionară când comunismul devenise cel mai urât cuvânt din întreaga ţară. Aveai ciudă pe cineva, voiai să îi faci rău sau, şi mai şi, voiai să îl faci să îşi piardă încrederea în faţa celorlalţi? Simplu ca bună ziua: aruncai în treacăt sau chiar cu nişte dovezi false, ori neelocvente, ideea că persoana respectivă a fost comunistă sau a simpatizat/colaborat cu aceia, ori, şi mai rău, că a fost securistă. Manipularea de acest gen merge la sigur, e manipulare clasică, de bază. Efectul este aproape garantat pentru că nimeni nu va avea răbdare şi nici capacitate să verifice veridicitatea afirmaţiilor. Şi astfel victima rămâne marcată pe viaţă, stigmatizată.

Ştiţi sentimentul acela când ţi se spune că miroase a căcat, deşi nu e nicio moleculă de fecale în jur, dar totuşi simţi mirosul în nări? Exact acesta e sentimentul, de contaminare a minţii. E destul să se facă o asociere cu lucrul nepermis ca să se creeze o contaminare iremediabilă.

Aşadar, vă întreb, cu cine aţi votat? O să spuneţi cu X ori cu Y. Iar eu vă întreb: „Ştiţi suficiente lucruri despre acel cineva care v-a dat încredere?” Ei bine, răspunsul în majoritatea cazurilor va fi: „Nu ştiu prea multe, dar era, cu siguranţă, mai bun decât celălalt, un ins total indezirabil…” Cu alte cuvinte votul a fost din repulsie, nu din informare obiectivă. Acest răspuns dezvăluie gradul de manipulare la care individul respectiv a fost supus. Fiecare cuvânt al lui este de fapt o sintagmă, precum o mantră, preluată de la alţii, repetată la nesfârşit, şi care reprezintă microbul manipulării. Nimeni sau foarte puţini vor spune că ştiu bine toţi candidaţii şi l-au ales pe cel mai bun.

Trebuie să recunoaştem că suntem un popor încă de primitivi. Dominaţi de instincte, de porniri animalice, de repulsii şi adorări primare necontrolate în nicio formă de intelect. Mergem după văz, miros, gust şi auz, numai după raţiune nu. Şi astfel vom rămâne mult timp de acum încolo. Iar asta e valabil cu oricine, poţi fi adorator al lui Descartes în teorie cât vrei, că în practică tot Facebookul te va convinge…

M-am uitat siderat la reportajele de la Deveselu, am urmărit şocat interviuri cu cetăţeni ai comunei care au votat cu primarul mort de două săptămâni. Au pus ştampila conştienţi fiind că individul murise! O femeie era chiar lângă mormântul lui şi a spus că a votat cu el pentru că era un om bun… Omul acela bun, dar mort, a câştigat alegerile locale şi nimeni din mulţime (poate doar un copil, ca în povestea cu hainele împăratului), nu a strigat: „Primarul e mort!” Acest lucru ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri. Nu este întâmplător cazul, este edificator, este ilustrator pentru ceea ce se întâmplă în România actuală. Votăm cu oameni morţi, cu oameni despre care nu ştim decât idei vagi, şoptite de alţii, auzite pe la ştiri, văzute în afişe. Votăm împotriva cuiva din idei preconcepute, nu create de noi prin analiză. Iar concluzia nu poate fi decât una: majoritatea cetăţenilor din această ţară au votat cu primari morţi! Pentru că majoritatea covârşitoare nu ştiau nimic despre candidaţii pe care şi-au pus ştampila, pentru ei puteau foarte bine să fie morţi de-a binelea.

NIMENI nu se mai informează corect! Trăim în plină eră a informării, dar nimeni nu mai ştie să caute informaţii, toţi o primesc de-a gata şi o asimilează ca atare. Este de-a dreptul uluitor!

Manipularea funcţionează atât de bine, este atât de eficientă, încât, în momentul de maxim efect, cei mai mulţi dintre oamenii dintr-o comunitate sunt în totală necunoştinţă de cauză, fiecare dintre ei devenind, în plus, un agent al manipulării fără să îşi dea seama.

Să luăm un exemplu, ca încheiere. Să zicem că există două partide, A şi B. Partidul A, sau oricine altcineva, creează o ştire negativă şi contagioasă pornind sau nu de la un caz real despre partidul B. De pildă, că membrii partidului B sunt dintr-o sectă misterioasă şi malefică. Informaţia va fi preluată de membrii A, sau de terţi, şi răspândită populaţiei. Foarte curând este percepută de mase drept reală şi capătă chiar nuanţe, poveşti adăugate pe parcurs: că fac sacrificii umane, animale, orgii sexuale etc. Toate neadevărate! Imaginea de sectă misterioasă devenită virală pluteşte deasupra partidului B. Acesta din urmă poate nega la infinit şi cu oricâte argumente reale vrea, dar nu mai poate schimba nimic. Singura modalitate de reabilitare este trecerea timpului, a momentului, uitarea. Mai mult decât atât, membrii partidului C sunt foarte curând asociaţi cu „secta” pomenită şi vor fi şi ei stigmatizaţi. Alegerile vor fi câştigate indubitabil de partidul A rămas fără cusur. Cei care au ales pe A au fost manipulaţi şi nici nu şi-au dat seama. Zâmbiţi, vă rog!…

Briscan Zara este scriitor şi publicist