Caută 
1 MIN
Pe pagina de gardă a pliantului festivalului Zilele Muzicii Contemporane, desfăşurat la 2, 3 şi 4 octombrie, organizatorii au precizat „ediţie dedicată perseverenţei şi continuităţii”. Scrise cu litere de dimensiuni modeste, cele cinci cuvinte sintetizează XXXV de ani din momentul în care ideea festivalului a prins contur, a fost prima dată pusă în faptă în 1986 – şi până azi.
Dorel Baicu, Dorin Gliga şi Pavel Ionescu aveau deja experienţă ca interpreţi ai repertoriului clasic şi contemporan în concertele săptămânale ale filarmonicii Mihail Jora din Bacău, în recitalurile formaţiei lor Syrinx, dirijorul Ovidiu Bălan şi din colaborările cu alte orchestre simfonice din ţară, Liviu Dănceanu dovedea o deschidere plurivalentă asupra fenomenului componistic modern în calitate de compozitor, cronicar, eseist, coordonator (1985-2017) al ansamblului de muzică contemporană Archaeus. Calităţilor strict muzicale ale muzicienilor menţionaţi s-au adăugat abilităţile de organizatori, devenite şi mai importante după 1989.
După audiţia programelor, mi s-a reconfirmat impresia din anii trecuţi: perseverenţei şi continuităţii li se alătură alte valori – echilibrul, calitatea. Nici la începutul lui octombrie 2020 nu am ascultat radicalisme ţepoase (oricum, valurile avangardei s-au ostoit, doar unii compozitori mai au nostalgii). Regretând că nu pot menţiona decât o parte din opus-uri, mă refer la lucrările Undeva şi altundeva (Teodor Ţuţuianu) – primă audiţie absolută, Rondoul de noapte (Adrian Iorgulescu), Ziua fără sfârşit (Corneliu Cezar), Viermi de mere (Dan Dediu). Durităţile sonore au fost puţine, dar justificate în construcţia contrastant-dramatică, un exemplu fiind Lumina dintâi (Laura Manolache).
Explicabilă, frumoasă a fost iniţiativa organizatorilor de omagiere a flautistului Dorel Baicu. După ce l-am ascultat de atâtea ori în sălile filarmonicilor din Bacău şi Iaşi, în salonul de muzică de la Tescani, după înregistrările muzicale şi colocviile pentru televiziune adunate în timp, a fost trist, frustrant să-i văd imaginea pe un ecran, să-i ascult vocea şi flautul fermecat numai datorită memoriei magnetice. Reorganizând substanţa muzicală din lucrarea pentru flaut solo Estrato într-o desfăşurare pe trei planuri melodice (flaut, oboi, fagot), Viorel Munteanu a perpetuat sonoritatea şi spiritul trio-ului Syrinx – Dorin Gliga şi Pavel Ionescu fiind însoţiţi acum de holograma sonoră a lui Dorel Baicu.
Al doilea membru fondator al Zilelor Muzicii Contemporane, Liviu Dănceanu, a fost prezent prin cinci lucrări, una în concertul de deschidere, susţinut de orchestra filarmonicii (dirijor Ovidiu Bălan), patru în programul formaţiei Archaeus (dirijor Mircea Pădurariu) fondată tot de el în urmă cu exact 35 de ani. Creaţia sa poate lumina o cale preferabilă: sinteza tradiţiei muzicale bizantine cu modernismul echilibrat într-o manieră personală, original românească. Imn (Dimitrie Suceaveanu), Stihuri (Macarie Ieromonahul), Cantebachmir (L. Dănceanu) sunt câteva exemple. Deşi redus din cauza pandemiei la trei programe, Zilele Muzicii Contemporane, coordonate artistic de dirijorul Cristian Lupeş, au rămas oglinda clară, nepărtinitoare, a valorilor componistice româneşti moderne.
Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor
