Locul din care nu se pleaca viu

Putini ieseni stiu ca, de la inceputul acestei luni, intr-un loc discret din judetul Iasi exista o cladire in care bolnavii sunt adusi practic doar pentru a fi pregatiti pentru ultimul drum. Sunt bolnavii psihic practic condamnati la moarte de boala lor, si care traiesc intr-un loc unde primesc ultimele ingrijiri necesare. Dementa, Alzheimer sau schizofrenia sunt doar cateva dintre bolile cu care se lupta oamenii din Compartimentul de Ingrijiri Paliative, cum este denumit acest centru situat in padurea Barnova, fiind o parte din fostul sanatoriu TBC. Pentru unii dintre pacienti, boala psihica nu se afla intr-un stadiu avansat. In schimb, au capatat tumori care le vor aduce sfarsitul. Internatii au propriul stil de viata: unii merg in gradina si se intind zilnic la soare, altii pleaca in vizita prin alte saloane, in timp ce altii stau tintuiti in pat, nemaiavand nici puterea sa isi ridice trupul. „Pacientii din aceasta sectie se afla intr-un stadiu terminal, iar pe masura ce se degradeaza creierul, odata cu inaintarea in varsta, apare regresia", spun medicii din cadrul Sectiei Exterioare de la Barnova.

„Sefu’, aveti o tigara?"

In spitalul muribunzilor isi duc veacul 30 de bolnavi psihic, aflati practic pe patul de moarte. Compartimentul de Ingrijiri Paliative din cadrul Sectiei Exterioare de la Barnova a Spitalului de Psihiatrie „Socola", inaugurat la inceputul acestei luni, a devenit casa si cimitir pentru persoanele cu boli psihice. Schizofrenia paranoida, dementa, Alzheimer, dar si cancerul sunt bolile care le-au rapit internatilor ultimele clipe din viata, majoritatea acestora devenind ca niste „legume". Nu toti bolnavii din acest compartiment stiu ca sunt pe patul de moarte. Multi dintre ei nu isi amintesc nici cum ii cheama sau de ce se afla in spital, bolile mintale transformandu-i in retardati. „Sefu’, aveti o tigara?". Acest lucru auzi pe intreg etajul al doilea, unde a fost amenajata Sectia de Ingrijiri Paliative. „Bolnavii nu ar trebui sa fumeze, dar nu le pot rapi ultimele dorinte. Eu sunt nefumator, dar zilnic imi cumpar cate un pachet si impart tigari fumatorilor de aici", afirma asistentul sef, Ovidiu Manolache. Toate saloanele sunt dotate cu cate trei sau patru paturi si cu televizor. Medicii de la Barnova incearca, pe cat posibil, sa creasca calitatea vietii internatilor aflati pe moarte, oferindu-le mancare, vitamine, dar si intelegere si sprijin. Unii dintre pacienti au puterea sa mai iasa afara si sa-si intinda oasele pe bancile de lemn, incalzindu-se la lumina soarelui, in timp ce altii si-au pierdut de tot capacitatile mintale, petrecand intreaga zi in pat. „Majoritatea bolnavilor stau permanent in pat, iar personalul medical are grija sa ii intoarca de pe o parte pe alta, sa le schimbe pampersul, sa ii spele si sa le dea mancare cu lingurita. Din cauza faptului ca nu se mai misca si nu se ridica din pat, le-au aparut pe piele escare, mai multe rani si bube. Pielea se atrofiaza, fiind prizoniera intre oasele grele si patul dur. Din aceasta cauza apar aceste enzime", a declarat Olivia Hostiuc, medic coordonator al Sectiei de Ingrijiri Paliative.

Boala le-a furat amintirile

Cei mai multi pacienti sunt trecuti de varsta de 70 de ani si au fost transferati din Spitalul „Socola" sau adusi de familie. Acesta este si cazul lui, Gheorghe B., in varsta de 88 de ani. Batranul este din comuna Podu Turcului, judetul Bacau, si se afla in Sectia Exterioara de la Barnova de sase luni. Acesta isi petrece zilele in camaruta sa, privind cu uimire la programele TV, de parca nu ar mai fi vazut televizor in viata sa. Pacientul sufera de Alzheimer si uita, la fiecare cinci minute, ceea ce a facut. I-am spus de nenumarate ori cine sunt, iar de fiecare data, cand memoria sa uita informatiile, ma privea cu stupoare si ma intreba, din nou: „Buna ziua. Cine sunteti?". „Creierul sau este grav deteriorat si nu poate retine nicio informatie mai mult de cinci minute", a adaugat Ovidiu Manolache. In Sectia de Ingrijiri Paliative gasesti fel de fel de oameni. Unii se distreaza pe cinste, profitand in fiecare clipa de viata. Un pacient isi petrece majoritatea timpului injurand si certandu-se cu ceilalti din nimicuri, iar cand se calmeaza merge in vizita la vecina de salon, sorbind impreuna cafeaua. L-am privit cum isi tuguia buzele spre ceasca plina cu cofeina, imitand fericit un domn din inalta societate. „Sunt in vizita acum, nu am timp sa stau de vorba", imi spune vesel, reluandu-si discutia despre carti si reviste cu doamna din salonul invecinat. Unii pacienti plang insa toata ziua, rugandu-se sa li se permita sa plece acasa. O femeie cu boala Alzheimer s-a agatat de piciorul medicului, implorandu-l, cu ochii in lacrimi, sa o trimita la gospodaria sa. „Nu s-a acomodat deloc si plange nonstop. Familia a internat-o pentru ca ultima data a uitat aragazul deschis si era sa dea foc la casa. Uita toate lucrurile, dar in schimb nu uita de casuta sa, de care ii este dor", spune asistenul sef.

„M-a internat ca sa-mi fure mostenirea"

Rodica C. a uitat in schimb de casa. Ajunsa la 83 de ani, ieseanca nu este vizitata de nimeni, singura sa fiica lasand-o in spital. „Nu a mai dat niciun semn de viata. M-a tradat. Din cauza ei sunt aici. Eu nu sunt bolnava, dar m-a internat pentru a parea nebuna si a-mi fura mostenirea. M-am adaptat aici, doar ca nu prea pot sa vorbesc cu nimeni. Fata mea mi-a furat tot din casa, m-a lasat aici si a plecat cum pleaca trenul din gara", povesteste batrana, care sufera de dementa vasculara. Isi petrece timpul citind, dar refuza in ruptul capului sa iasa in gradina. „Ce sa fac afara? Sa ma deprim si mai tare? Nu vreau sa ies", spune ieseanca. Unii pacienti nu pot iesi nici daca isi doresc acest lucru, deoarece stau permanent cu perfuzii din cauza bolii in stare avansata. In Compartimentul de Ingrijiri Paliative sunt internati si tineri, nu doar batrani. Iulia L. sufera de schizofrenie paranoida, boala care s-a declansat pe cand se afla in primul an la Facultatea de Drept. Femeia in varsta de 40 de ani nu se afla in aceasta sectie din cauza bolii psihice, ci din cauza cancerului pe care il are de aproximativ patru ani. „Pacienta se afla in ultimul stadiu. S-a imbolnavit aici de cancer, a facut operatie, dar la scurt timp celulele canceroase s-au extins de la san la plamani si la abdomen", a declarat Ovidiu Manolache. Iulia a fost cel mai linistit pacient pe care l-am vazut in Sectia de la Barnova. Ma privea cu ochii mari, iesisi din orbite, specifici schizofrenicilor. Vorbea calm, miscandu-si cu greutate buzele uscte, iar uneori schita cate un zambet, lasand sa i se vada dintii galbejiti. „Ma viziteaza tata si uneori mai vine si fratele meu. Mai am o sora, care mi-a facut si o nepotica. Mi-e dor de ei", povesteste Iulia. Aceasta este colega de camera cu Dila, o femeie de 27 de ani bolnava de oligofrenie. Dila are mintea asemeni unui copil de cativa anisori. Se misca permanent, avand sindromul celor care si-au petrecut copilaria in orfelinat.

Unii isi petrec zilele umbland dezbracati de la brau in jos

Unii pacienti primesc des vizita familiei, iar in weekenduri sunt luati acasa. Acesta este cazul lui Vasile, un barbat de 45 de ani. Pacientul are mereu un zambet larg pe buze. „Abia astept sa mai plec acasa. Trebuie sa vina ai mei sa ma ia pentru cateva zile", afirma Vasile, privindu-ma cu ochii mari si albastri. Pacientilor trecuti de varsta de 70 de ani li s-au distrus masiv neuronii. Acestia nu mai constientizeaza ce fac si cum se comporta. Unii isi petrec zilele umbland dezbracati de la brau in jos, iar altii isi mananca chiar si fecalele atunci cand pleaca infirmiera pentru o clipa. „Pacientii din aceasta sectie se afla intr-un stadiu terminal si au suferit o deteriorare cognitiva. Pe masura ce se degradeaza creierul, odata cu inaintarea in varsta, apare regresia. De aceea cei de aici au nevoie de pampers si sunt hraniti cu lingurita", a declarat dr. Olivia Hostiuc.

Conform managerului Spitalului de Psihiatrie „Socola", dr. Calin Scripcaru, Sectia de Ingrijiri Paliative are 40 de locuri, pana acum ocupandu-se doar 30. „Aici, iesenii beneficiaza de tratament de specialitate si sunt ingrijiti de trei medici si zece asistente cu specializare in domeniul paliatiei. Pacientii nu platesc medicatia, ci exista doar o taxa de internare platita de familii. Costurile pentru un astfel de compartiment sunt insa uriase. Trebuie sa asiguram personal medical, dar si psihologi, psihiatri, neurologi si cardiaci pentru altfel de probleme decat cele psihice. Toate tratamentele, antidementialele si pansamentele costa destul de mult", a declarat managerul Spitalului „Socola". Intrebat cat trebuie sa plateasca o familie pentru internarea unui membru in spital, directorul nu a dat cifre, acestea fiind calculate in functie de boala pacientului. Sectia a venit astfel in sprijinul zecilor de familii care erau practic distruse de prezenta unui membru in aceasta stare grava, si care au gasit astfel posibilitatea de a le acorda bolnavilor un tratament paliativ de specialitate in ultimele clipe de viata.