„Eu pe vremea mea munceam şi în weekend”. De ce se adaptează greu tinerii din Generaţia Z la serviciu? Opiniile specialiştilor ieşeni

Din punctul lor de vedere, atitudini nepotrivite şi replici ca “Pe vremea mea oamenii munceau, acum voi nu ştiţi ce înseamnă asta, nu mai vreţi să munciţi”, sau “Eu mă duceam şi în zilele libere la serviciu”, îi conving să nu rămână mai mult de câteva luni la un loc de muncă.

Cazul Andreei

Andreea, studentă în ultimul an la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” (UIAC) Iaşi, a menţionat reporterilor “Ziarul de Iaşi” cât de nuanţate sunt astfel de situaţii, din ce în ce mai întâlnite. “Datorită dezvoltării, a educaţiei, este normal ca atunci când mergi la muncă să ai anumite aşteptări, un mediu decent, liniştit, cu oameni educaţi… Dar ce ce faci când nu e aşa, iar angajatorii se comportă cu tine ca în Evul Mediu, jignindu-te cu fiecare ocazie, din cauza lipsurilor lor? Mai corect spus, a frustrărilor. Normal că vrei să demisionezi, silenţios sau nu”, a precizat tânăra. 

În relatarea sa, aceasta a povestit diverse schimburi de replici pe care le-a avut cu şefi de-a lungul timpului. “Cel mai mult m-a scos din minţi ipocrizia unui manager dintr-o corporaţie la care am lucrat doar două luni. Oricâtă nevoie de bani aveam, nu am mai suportat. Am refuzat să mă prefac că sunt la fel de ipocrită ca el. Eu voiam sa muncesc, noi vrem să muncim, dar nu vrem să fim exploataţi într-un mod înjositor. De ce să mă suni noaptea să-mi mai dai câte ceva de făcut, când ştii că nu normal? De ce să declari în timpul şedinţelor cât de mult ai muncit tu ca să ajungi, de fapt, o marionetă nefericită? De ce să accept toate astea? Asemenea comportamente sunt peste tot, şi nimeni nu vorbeşte despre ele”, a adăugat studenta.

“La vârsta ta lucram pe câteva sute de lei”

Pe principiul “tinereţea nu ţine de foame”, tinerii nu ar mai accepta compromisuri ca “muncă multă, bani puţini”. “Chiar în Iaşi, ce făceai înainte cu 2.500 de lei nu mai faci astăzi nici cu 3.000, normal că nu mai ţine asta cu «La vârsta ta lucram şi pe câteva sute de lei». În oraşul ăsta, există oameni care creează conţinut pe TikTok şi câştigă mai bine, nu zic că asta e perfect sănătos şi normal, dar eu de ce ţi-aş suporta frustrările pe un salariu de nimic? Doar pentru că am nevoie de ceva experienţă pe viitor? Cedez psihic şi nu mai ajung acolo. Consider că, dacă tu nu ai fost capabil să spui «Nu», asta nu mă obligă pe mine să fac la fel. Nu au dreptate deloc cei care spun că tinerii nu mai vor să muncească”, a conchis aceasta.

Ce spun specialiştii 

Psihoterapeutul ieşean Mioara Claudia Rusu (FOTO JOS) consideră că, pentru tineri, intrarea pe piaţa muncii este un moment tot mai bine planificat. 

“Pentru aceştia este din ce în ce mai important să îşi aleagă un job care le place. Mulţi nu mai sunt dispuşi să muncească orice, doar ca să aibă un loc de muncă. De aceea, preferă să investească timp în educaţie, sunt din ce în ce mai flexibili în a exersa abilităţi noi. Mentalitatea s-a schimbat în direcţia în care nu e musai să te naşti cu anumite competenţe ci, dacă eşti suficient de deschis şi flexibil, poţi învăţa, în principiu, absolut orice. Atunci când se angajează, alături de pachetul salarial propus de angajator este vizat mediul de lucru şi echipa, posibilitatea de a promova, dar şi flexibilitatea programului”, a menţionat specialistul.

În plus, este necesară o atitudine responsabilă faţă de muncă, atât din partea angajatorilor, cât şi a tinerilor care îşi caută un loc de muncă.  “Cerinţele sunt mari, dar este necesar ca acestea să fie mai degrabă realiste. Este uşor să spui că tinerii nu mai vor să muncească. Tinerii nu ar trebui să se mulţumească cu mai puţin sau să accepte să lucreze la negru. Ce pot face însă este să investească în ceea ce îşi doresc cu adevărat, să investească în educaţie, în a-şi exersa cât mai multe abilităţi personale”, a subliniat aceasta.

“Poate că nu vor să lucreze în condiţii nesănătoase pentru sănătatea lor mentală”

La rândul ei, Eliza Cogian (FOTO JOS), psiholog clinician şi psihoterapeut, a oferit câteva sfaturi practice celor care se confruntă cu asemenea “tratamente”, explicând cât de mult afectează un loc de muncă calitatea vieţii.

“Fără îndoială, munca în sine nu este problema. În schimb, problema constă în modul în care este structurată munca în prezent. Există o lipsă de locuri de muncă bune sau bine plătite, sigure şi satisfăcătoare, şi un exces de locuri de muncă nesatisfăcătoare. Din păcate, locurile de muncă nesatisfăcătoare duc la o scădere considerabilă a calităţii vieţii şi bineînţeles la o sănătate mentală precară. Tinerii care sunt nesatisfăcuţi de locul de muncă ar fi indicat să-şi canalizeze energia în ceva pozitiv care poate schimba lucrurile în bine”, a menţionat specialistul.

De asemenea, există anumite schimbări de politică care ar putea contribui la îmbunătăţirea muncii şi ar putea oferi mai mult control asupra vieţii. “Dacă organizaţia unde lucraţi nu a abordat recent elemente precum bunăstare, conducere etică, transparenţă şi diversitate, echitate şi incluziune, respect, este important să începeţi să aveţi discuţii cu cei de la conducere. Acestea nu sunt subiecte doar pentru tineri. Fiecare subiect este, de asemenea, relevant şi pentru generaţiile mai în vârstă.

În 2019, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a reclasificat epuizarea la locul de muncă ca un sindrom rezultat din stresul cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes. Poate că nu este vorba că tinerii nu vor să muncească, ci mai degrabă că nu vor să lucreze în condiţii nesănătoase pentru sănătatea lor mentală”, a conchis Eliza Cogian.