ANALIZĂ „Zeciuiala” în bisericile din Iași. Biserica și teologii condamnă practica și pe cei care vorbesc despre asta ca regulă. „Pur și simplu nu există”

Calistrat a stârnit revolta în rândul oamenilor de rând și teologilor sugerând că nuntașii ar trebui să doneze Bisericii 10% din toți banii pe care i-au cheltuit pentru a organiza nunta, invocând practica „zeciuielii”. „Cel puțin 20.000 de euro i-ați tocat? Păi, adică eu nu înțeleg un lucru: l-ați luat pe Dumnezeu de prost? El e ultimul fraier la care ați venit să vă dea harul, după ce voi ați cheltuit atâtea lucruri, care de-a doua zi nu mai sunt valabile?”, a spus acesta pentru bzi.ro.

Concluzia celor consultați de publicația noastră întărește reacțiile publice deja apărute: nicio carte sfântă a Bisericii, începând cu Noul Testament, nu vorbește despre obligativitatea de a da bani înapoi către biserică.

„Acolo unde se vorbește despre dar, despre a dărui, se vorbește despre smerenia ajutorării altor oameni și un sprijin pe care-l oferi bisericii, din puținul tău, în comunitatea ta. Să vorbești de obligativitate, de zeci de mii de euro, să oferi pentru că Dumnezeu s-ar simți «luat de prost» altfel, mi se pare jenant”, a spus unul dintre stareții proaspăt numiți la mănăstirile din Iași, care a fost de acord să comenteze cu condiția să nu îi facem public și numele.

O afirmație similară a făcut și Cristian Vechiu, cercetător cu doctorat în istoria religiilor, pentru publicația Adevărul. „Ultimele sale declarații (n.red. Calistrat Chifan) nu fac decât să afecteze și mai mult imaginea clericului ortodox, căci proliferează o perspectivă lacomă a Bisericii, o viziune tranzacțională, ca și cum Biserica ar fi un fel de ANAF spiritual care strânge zeciuiala”, a precizat acesta.

Cărțile sfinte vorbesc despre donații pentru smerenie, nu despre procente

Sunt mai multe resurse online din lumea teologică ortodoxă care vorbesc despre anacronismul preoților care încă mai susțin practica „zeciuielii”. Atunci când discută despre donație și încurajarea de a dona, din Noul Testament, este invocată cel mai des „Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”, acolo unde apostolul nu vorbește despre obligativitatea de a da.

„Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu». Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: «A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.»”, se menționează în textul epistolei.

Și Teodor Baconschi, intelectual cu preocupări în zona teologiei, fost ministru de Externe, a scris, într-o postare pe Facebook, despre faptul că „zeciuiala”, obicei existent în Vechiul Testament, nu are cum să fie reluat astăzi de niciun preot care se consideră creștin ortodox. „Zeciuiala e un obicei vechi-testamentar reluat în unele culte protestante, pentru susținerea «templului». M-a înlemnit însă de admirație intelectuală argumentul «teologic» fabricat de preacuviosul pugilist: «Credeți că Dumnezeu e prost?» Nu, părinte, nu Dumnezeu e prost!”, a scris Baconschi.

Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, pr. Constantin Sturzu, a întărit argumentul adus în discuție de Teodor Baconschi: practica „zeciuielii” mai este utilizată doar de anumite culte neo-protestante. Iar în Biserica Ortodoxă Română, spune preotul, problema e simplă: „practica pur și simplu nu există, nici formal, nici informal”.

„Că au mai fost înregistrate cazuri local, sporadic, pe ici, pe colo, în vreo parohie, de-a lungul istoriei, ține de un caracter accidental – nu a fost și nu este obicei generalizat. Este clar: sinodul apostolic a spus că nu trebuie păstrat nimic din restricțiile impuse de Vechiul Testament, cum este, spre exemplu, și tăierea împrejur. Nu se discută, nu se promovează, nu există în texte, în predici, cel mult în mod cu totul excepțional, când cineva dintr-o râvnă, o dorință de a jertfi mai mult, decide de la sine putere, cu binecuvântarea duhovnicului, că pot să doneze 10% din ce câștigă. Dar nu e vorba de procente și nu e o practică încurajată”, a explicat pr. Constantin Sturzu pentru „Ziarul de Iași”.

El a explicat că nu este vorba de procente și de venituri, fiindcă Biserica nu face astfel de calcule, iar dacă o fac cei care donează, riscă să ajungă precum fariseii din pildele cărților sfinte. „Dacă fariseul se bate cu pumnul în piept și arată că a donat, asta în sine nu face nimic, dacă nu e smerenie, dragoste și nu respecți pe aproapele tău, tu doar împlinești formal un lucru”, a spus pr. Constantin Sturzu.

Două cazuri de donații impresionante: o familie a dat banii împrumutați pentru masa de Crăciun

Acesta a expus două povești care, spune preotul, l-au impresionat foarte mult, întâlnite în activitatea sa. O tânără s-a mutat din străinătate, după ce a lucrat la o corporație internațională ce are sedii și la Iași, iar pentru că a vrut să o ia de la zero și-a donat toți banii pe care-i avea strânși până la momentul respectiv. „M-a impresionat foarte mult, nu îmi venea să cred că sunt astfel de oameni. Banii au fost donați celor fără posibilități și bisericilor. E un exemplu că oamenii donează cât vor, unii mai mult, alții mai puțin, după posibilități, nu ca să își facă titlu de cinste cu asta”, a mai precizat pr. Sturzu.

Al doilea caz este al unei familii cu patru copii, din parohia sa, care a donat 500 de lei pentru ajutorarea unei alte familii, în cadrul unei campanii de strângere de fonduri organizate pentru aceasta din urmă, care a rămas fără energie electrică pentru că nu și-a putut plăti facturile.

„Ei stăteau cu chirie, aveau venituri modeste, nu aveau bani pentru masa de Crăciun și tocmai împrumutaseră cei 500 de lei ca să le ofere copiilor o masă de sărbători. Soția s-a și supărat, i-a spus lui că nu au cum să ia mâncare să pună pe masă, iar el a donat banii împrumutați. Și el mi-a povestit atunci că i-a răspuns că «o să aibă grijă Dumnezeu». Chiar înainte de Crăciun am primit o donație de la o parohie din Germania și am vrut să ajutăm familiile nevoiașe de la noi din parohie – i-am chemat și pe ei și le-am oferit 2.500 de lei. Iar el cu ochii în lacrimi mi-a povestit tot ce se întâmplase, cu cei 500 de lei, și mi-a spus că acum au primit de cinci ori mai mult decât au dat și au plătit și datoriile”, a conchis pr. Constantin Sturzu.