Aritmetică de an preelectoral: Chirica şi traficul

Bun, faptul că primarul Iaşului pare a nu face mare lucru pentru ieşenii blocaţi adesea cu orele în trafic, asta o vedem cu toţii în ultimii cel puţin 5-6 ani. Explicaţia ar fi simplă: Iaşul nu are niciun proiect de anvergură în privinţa mobilităţii urbane sau infrastructurii rutiere în acest interval. Dar, haideţi să punem problema şi altfel: de ce i-ar păsa lui Mihai Chirica aşa de mult de cei ce stau cu orele în trafic? De părinţii ce îşi toacă nervii şi viaţa la cozile imense de maşini, de oamenii ce-şi duc dis de dimineaţă copiii la şcoală apoi zoresc spre serviciu? Nu de compasiunea primarului vorbim, care, la o adică, poate fi sinceră. Este vorba de cu totul altceva: este sau nu grosul electoratului său acolo, la cozile din trafic, sau în ambuteiajele din jurul şcolilor?

Sunt motive să fim destul de categorici: nici vorbă. O foarte bună parte a alegătorilor săi, cea care îi asigură baza şi, cum am văzut, victoriile, este cea care vorbeşte cu mare satisfacţie ce gazon frumos şi flori are în faţa blocului. Este, dacă vreţi, cea care e bucuroasă că poate străbate oraşul în lung şi în lat gratis, pentru a cumpăra un produs de la o anume piaţă şi a face astfel economii de 2-3 lei, ca să se descurce până la pensia următoare. Cumplit de nedrept, dar foarte seducător şi folositor pentru un primar neinteresat de investiţii majore, ce să aducă Iaşului valoare, dar care aduc şi mari bătăi de cap. Mai ales în condiţiile în care în partid eşti un neica-nimeni ca influenţă politică şi, drept urmare, nici centrul nu te ajută cu fonduri. Iar la fonduri europene efectiv nu ştii să coagulezi echipe eficiente. Discutăm mai jos.

Să facem mai întâi puţină aritmetică electorală! Mihai Chirica a fost votat la alegerile locale din 27 septembrie 2020 de 42,01% din alegătorii care s-au prezentat la urne. Prezenţa la vot pe municipiu a fost însă una deloc demnă de un oraş universitar, adică unul în care simţul civic este peste medie: 27,7%. Un record negativ din 1990 încoace: din totalul celor peste 322.000 de ieşeni cu drept de vot, au votat doar 86.000. Iar pe Chirica, circa 36.000. Practic, şi asta ca o adevărată palmă pe obrazul democraţiei reprezentative, primarul unui oraş atât de important şi mare precum Iaşul a fost ales de puţin peste 11% din totalul ieşenilor cu drept de vot din municipiu. Adică doar aproximativ un ieşean adult din 10 a decis; ceilalţi 9 au preferat fie neparticiparea (7,5 din ei), fie au votat altceva (1,5).

Un alt aspect al statisticilor post-alegeri: aproape 60% dintre aceşti alegători prezenţi la urne la Iaşi sunt în ultimele două categorii de vârstă, adică 45-64 ani şi plus 65, în timp ce categoriile anterioare, deşi trei la număr, au dat doar puţin peste 40% din alegători. Împărţirea pe grupe de vârstă a fiecărui candidat nu este disponibilă în statisticile oficiale, dar, potrivit estimărilor anterioare de la ieşirea de la urne, Mihai Chirica s-a bucurat mereu de sprijinul masiv al vârstnicilor.

Acţionează Mihai Chirica aşadar în consecinţă, conservând sprijinul pe care îl are de la populaţia inactivă sau asistată? Fără doar şi poate, şi asta se vede fie şi la o privire sumară pe structura de investiţii a bugetului local. De altfel, o analiză recentă a Ziarului de Iaşi chiar asta reliefa. Un exemplu: Iaşul cheltuia dublu faţă de Cluj pentru construirea de noi locuinţe sociale. În schimb, cheltuiam la jumătate pentru noi investiţii în infrastructura rutieră a oraşului. Alt exemplu: la Cluj beneficiari de gratuitate pe transportul local, şi doar pe o linie, o au doar pensionarii cu pensii sub 2.500/2.700 lei, în timp ce la Iaşi au liber pe toate liniile toţi pensionarii (peste 65 ani), indiferent de pensie. Fără a mai intra şi în alte detalii (tichete sociale la toate sărbătorile, reduceri de transport pentru elevi, pistele de biciclete), toate acestea arată de care electorat îi pasă mai mult primarului din acea localitate: de cel activ, sau de cel pasiv?

În fond, a face investiţii în infrastructură şi facilităţi de trafic ori mobilitate urbană, toate fiind lucruri în folosul populaţiei active în primul rând, este şi foarte costisitor. Haideţi să fim serioşi şi practici: nu ieşi mai câştigat, în voturi vorbind, să licitezi vălătuci de gazon şi lădiţe de panseluţe, decât să construieşti cu zeci sau chiar sute de milioane de euro pasarele sau tuneluri? Care, în plus, cum spuneam, aduc şi mari bătăi de cap.

Un alt reproş adus de mulţi ieşeni: Mihai Chirica nu a ştiut să se înconjoare de oameni de calitate. O comparaţie la îndemână, deşi deloc onorantă: Gheorghe Nichita, cel care de altfel l-a „făcut” primar pe Mihai Chirica. Nichita nu era cu nimic mai presus, ba chiar, dacă e să le studiem backgroundul, am spune că dimpotrivă. Cu toate acestea, fostul primar a avut câţiva oameni cheie care „simţeau” bine oraşul, şi care i-au şi făcut câteva proiecte vitale pentru ceea ce este acum Iaşul: Axa culturală, Axa Nord-Sud, Axa Est-Vest. Trei uriaşe programe prin care toată infrastructura ieşeană a fost scoasă din cenuşiul anilor ’90, cu bani europeni. Mulţi bani, sute de milioane de euro. Şi asta ca să amintim doar câteva proiecte notabile.

Iată că Mihai Chirica, zece ani mai târziu, are doar proiecte fără anvergură pe aceeaşi bani europeni: renovarea Palatului Braunstein, Mănăstirea Frumoasa, Baia Turcească, săli de sport şcolare etc. Ca valoare, probabil nici 5% din cele enumerate mai sus. De ani buni se discută de posibilitatea de a amenaja, fie şi minimal, alternative pentru ieşenii ce vin spre centrul oraşului de la periferie şi care acum nu au decât o variantă: cea infernală. Ieşenii din capăt CUG au descoperit singuri alternative prin zona Hlincea, pe drumuri groaznice; cei din Bucium prin spate la Lidl pe un drum cumplit; cei din Păcurari şi Valea Lupului prin Rediu şi Breazu. Sunt nu un an-doi, ci de-acuma zeci în care se puteau lesne amenaja, cu cheltuieli minime, căi alternative măcar pentru un sfert din cei ce stau la cozi dimineaţa, dacă ar fi fost o minimă voinţă. Dar şi dacă Mihai Chirica ar fi avut alături de el oameni care să-l tragă de mânecă, să-i arate, să-i pună pe hârtie aceste alternative, calcule, să-i facă proiecte…

Edilul şef al Iaşului are însă alte companii în proximitate: amici cu care merge noaptea la cluburi, unde gaşca comandă manele, sau băieţi cu care îşi bea bericica după câte o miuţă şi unde dezbat fazele. Asta în cazul în care nu vorbim de băieţii de la cumătrie, cu care pune altfel oraşul la cale. Din alt unghi, spre alte orizonturi.

Ce vor aduce nou ieşenilor din trafic alegerile de anul viitor? Cum spuneam mai sus, avem veşti proaste: nimic. Asta, dacă nu cumva, cozi şi mai mari…