Aventurile incredibile ale unui profesor american în Iaşi: “Eram nervos. Nu le păsa…”

Hadaller a sosit în Iaşi în 1987 şi stat până în anul 1988, timp în care şi-a cunoscut şi soţia, care este româncă. Recent el a creat o pagină pe Facebook şi a adăugat imagini surprinse în peripulul său prin Iaşi şi prin oraşele pe care le-a vizitat cât timp a stat în România.

“În Iaşi, m-am întâlnit cu nişte colegi români şi am fost şocat că niciun student nu s-a înscris la cursul meu. Eram nervos, mi-am zis că doar nu călătorisem degeaba mii de kilometri. Voiam să predau, dar nu aveam niciun student. La Universitate, oricum nu le păsa dacă stăteam sau plecam. I-am întrebat pe cei de la ambasadă ce să fac, iar ei mi-au spus să mă descurc. În final, m-am ales cu o mână de studenţi, dar nu erau în niciun caz la un nivel la care puteau să discute literatură engleză”, a declarat profesorul pentru vice.com.

El îşi aminteşte că oamenii nu erau foarte deschişi cu el şi îl ţineau mai degrabă la distanţă. Asta se întâmpla în special din cauza regimului comunist. “Poate unii se gândeau că sunt nou în ţară şi s-ar putea să nu ştiu regulile, prin urmare era şansa să zic ceva stupid sau să le repet altora ceva din ce au spus ei. Cei care puteau să vorbească în engleză ezitau, pentru că nu voiau să-şi piardă cariera. După un timp, oamenii s-au obişnuit cu mine, şi-au dat seama că nu am niciun alt motiv pentru a fi în România, eram acolo să predau Hemingway, Faulkner şi Salinger”, a mai spus pentru aceeaşI sursă David L. Hadaller.

Profesorul mai susţine că a fost şocat în privinţa traiului de zi cu zi din Iaşi. El nu era obişnuit să depună atâta efort pentru a procura alimentele necesare traiului de zi cu zi. “De la studenţi la profesori şi până la simpli angajaţi, tuturor le era greu să facă rost de ce era strict necesar. Chiar era un efort să ajungă la cursuri sau să se întâlnească cu mine, pentru că petreceau atât de mult timp stând la coadă. M-a şocat faptul că nu puteam să-mi fac cumpărăturile de unul singur, pentru că pieţele erau goale în Iaşi. Totuşi, am dezvoltat o anumită răbdare şi am învăţat să accept orice efort pe care-l făceau studenţii mei, pentru că nu aveau timp să fie într-adevăr studenţi ca-n Occident”, arată Hadaller pentru vice.com