Cât de grav este fenomenul abandonului şcolar? O mie de elevi sunt în pragul renunţării la ore

„Problema abandonului şcolar nu poate fi rezolvată în exclusivitate de şcoală. E nevoie de un efort convergent al celorlalte instituţii partenere, cu care noi avem de altfel activităţi constante în acest sens.“ Cu aceste cuvinte a început prezentarea fenomenului la nivelul judeţului nostru inspectorul şcolar general, la Colegiul Pre­fectural desfăşurat ieri chiar la la IŞJ. Genoveva Farcaş a explicat că, pe lângă cei care renunţă să mai meargă la şcoală, există şi părăsirea timpurie a sistemului de educaţie, înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu. Aici, este vorba despre tineri între 18 şi 24 de ani care nu au urmat nici vreun program de calificare profesională.

Cititi si: Problema abandonului şcolar, analizată de şefii ISJ cu directorii unităţilor de învăţământ

Abandonul este consecinţa mai multor factori, printre care motivaţia şi inteligenţa, interacţiunea cu profesorii şi colegii (imaginea de sine), starea de sănătate şi obligaţiile familiale. În legătură cu această din urmă cauză, există deja o concluzie statistică amară: România este ţara celor 140.000 de minori exploataţi de părinţi. E suficient să comparăm acest număr cu efectivul elevilor din judeţul Iaşi, 128.000, ca să înţelegem amploarea acestor nefericite condiţii.

Cititi si: Genoveva Farcaş a făcut bilanţul primului an de mandat la Inspectoratul Şcolar Judeţean

Cu peste 40 de copii în situaţie de risc de abandon şcolar sunt Liceul Tehnologic şi Şcoala Gimnazială „Petru Rareş„ din Hârlău, Şcoala Profesională „Trinitas“ Tg. Frumos, Şcolile Gimnaziale din Crucea (Lungani), Slobozia (Voineşti) şi Mironeasa şi Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti“ Răducăneni. „Harta riscului de abandon evidenţiază faptul că acest fenomen are dimensiuni mai importante în zonele sărace ale judeţului, în acele comunităţi îndepărtate de centrele urbane şi care dispune o infrastructură rutieră slab dezvoltată“, a remarcat Genoveva Farcaş. De altfel, rata abandonului este mare în mediul rural şi afectează cu precădere învăţământul gimnazial. În acest an şcolar, aproape o mie de copii se află sub acest risc (comparativ cu 303, respectiv 0,4 la sută, care au abandonat studiile anul trecut), cei mai puţin afectaţi fiind cei din învăţământul liceal inferior (clasele IX-X). În ceea ce priveşte cauzele, factorii de risc familiali (în primul rând) şi cei socio-economici sunt determinanţi în provocarea abandonului şcolar.

Câteva soluţii şi o dilemă

O strategie pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii, care chiar aşa se numeşte, este în derulare până în 2020 şi îi vizează pe cei care au absolvit cel mult clasa a opta. Ţinta este reducerea ratei de la 17,3 la sută la 11,3 la sută. Predomină cazurile din me­diul rural, din familii cu venituri modeste, din comunităţile de romi, dar şi cei care au repetat cel puţin un an. Mai multe programe de sprijin financiar, precum cel al Asociaţiei ProRuralis, „Şanse egale pentru elevii din mediul rural“, încearcă să elimine aceste handicapuri. Pe lângă consilierea şi orientarea elevilor şi părinţilor, o soluţie este creşterea atractivităţii şcolii prin derularea de programe extracurriculare: concursuri, activităţi sportive şi artistice, after school etc. Dincolo de toate programele, importantă rămâne însă atât monitorizarea copiilor, cât şi implicarea părinţilor – dacă nu sunt plecaţi la muncă în străinătate – în proiecte de prevenire a abandonului.

Prezent la reuniunea Colegiului Prefectural, George Albulescu, directorul Inspectoratului Teritorial de Muncă, a cerut explicaţii privind diferenţa dintre procentul crescut din UE (17,3 la sută) şi cel mult mai mic de la noi. Inspectorul şcolar general i-a răspuns că îi va pune la dispoziţie datele pentru fiecare ţară, însă şeful ITM a rămas tot dezamăgit: „Păi dacă noi sunt cum suntem, de unde poate să vină diferenţa asta, de la nemţi?!“