„Este un număr mare de copii care ajung la noi, însă acesta este doar vârful aisbergului. Nu avem de unde şti care este situaţia reală de la nivelul şcolilor spre exemplu”, crede dr. Raluca Prepeliţă, medic primar psihiatru. Copiii şi adolescenţii care ajung direct în camera de gardă a unităţii medicale sunt cei care au stări de anxietate, atacuri de panică sau gânduri de suicid. Specialiştii au întâlnit şi situaţii-limită: adolescent ce şi-a sunat un prieten căruia i-a spus că este trist, că nu mai vrea să mai trăiască, iar prietenul a alertat părinţii, fiind adus astfel să fie evaluat de specialişti.

Învăţământul online a accentuat unele stări de anxietate

Medicii psihiatri spun că stările de anxietate au început să fie şi mai des întâlnite în urma pandemiei şi a învăţământului care s-a desfăşurat pentru o perioadă online. Astfel, după ce programul lor a revenit la normal, au devenit copii cărora le este dificil să revină la obiceiurile de dinainte. „Cei mai afectaţi au fost cei care sunt mai anxioşi, mai izolaţi, care au emoţii să prezinte în public, care nu pot dormi înainte de a se duce la şcoală pentru ca stiu că îi ascultă profesorul la o materie anume. Perioada cât au învăţat online i-a ajutat, dar când s-a terminat şi au trebuit să meargă din nou la şcoală, au probleme de adaptare în noul mediu şcolar. Faţă de ceilalţi, lor le-a plăcut această perioadă de izolare, însă în anxietate foarte importantă este expunerea la factorul stresant, care se face treptat. Chiar dacă eşti mai anxios, atâta timp cât eşti obişnuit să mergi la şcoală, dacă mai lucrezi în paralel şi pe terapie comportamentală, reuşeşti să faci faţă şi să înveţi cum să faci faţă stărilor fără să faci atacuri de panică. Însă dacă a fost o pauză de doi ani, e ca şi cum o iei de la zero cu o stare de anxietate crescută, de aceea ajung la spital pentru medicaţie”, a mai precizat dr. Raluca Prepeliţă.

De la anxietate la depresie este un pas foarte mic, spun medicii psihiatri. Astfel, la acest pas contribuie şi lipsa părinţilor care sunt plecaţi în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Deşi fac acest sacrificiu ca să nu le lipsească nimic copiilor, mulţi părinţi sunt nevoiţi să ignore partea afectivă. Există cazuri în care modificări ale comportamentului copilului sunt observate la şcoală, de profesori, care îi alertează pe părinţi, spunând că ceva nu este în regulă.

„Copilul, ca orice om, are nevoie de afecţiune, să fie susţinut, întrebat care sunt nevoile sale. Trebuie să existe o comunicare eficientă între părinţi şi copii, astfel încât să nu ajungem să aflăm noi în gardă lucruri pe care părinţii nu le ştiu. Copiilor le este teamă să nu fie judecaţi pentru că nu s-au descurcat singuri într-o anumită situaţie, chiar şi una minoră, să nu fie certaţi. Sunt mulţi părinţi care nu au timpul necesar să comunice cu ei pentru că muncesc. Pentru că nu petrec foarte mult timp împreună, nu observă modificări în comportamentul lor”, a explicat medicul psihiatru Raluca Prepeliţă. Lipsa efectivă a părinţilor care sunt plecaţi în străinătate duce inclusiv la tulburări de ataşament, copiii ajungând să fie crescuţi de bunici, fraţi sau alte rude.

Cei care au fost traumatizaţi în copilărie devin adolescenţi agresori

O altă categorie a copiilor şi adolescenţilor care ajung la Institutul de Psihiatrie din Iaşi sunt cei care au suferit traume în copilărie, iar în perioada adolescenţei se manifestă violent şi devin agresori ai altor persoane.

„Sunt foarte multe cazuri de bullying la şcoală - de la grădiniţă până la sfârşitul liceului. Este o metodă prin care ei reacţionează, fie că sunt agresori, agresaţi sau martori, ei sunt traumatizaţi. De aceea, este necesar să fie identificată cât mai devreme schimbarea din comportamentul lor”, a completat medicul ieşean. Foarte mulţi se refugiază în dependenţa de alcool sau droguri încă de la vârste foarte mici, pentru a putea intra în diferite cercuri unde vor să se simtă integraţi.

Medicii spun că acest tip de dependenţă vine şi din cauza unei supravegheri scăzute din partea adulţilor şi a lipsei unor reguli foarte bine stabilite. La „Socola” ajung copii din toată Moldova, mai întâi în camera de gardă şi ulterior sunt direcţionaţi către Compartimentul de Neuropsihiatrie Infantilă dacă prezentarea este în timpul programului. Dacă situaţia o impune, aceştia pot rămâne internaţi. Pe lângă cazurile psihiatrice, la unitatea medicală mai ajung şi copii care se luptă cu diferite boli şi tratamentul pe care îl urmează dă efecte adverse la nivel psihiatric.