Încă o decizie CCR: Vânzarea ţigărilor de contrabandă la colţ de stradă dezincriminată?

Singura faptă incriminată drept contrabandă rămâne trecerea baloturilor cu țigări peste Prut cu frânghia sau cu barca pneumatică. Dacă nu sunt prinși cu țigările în brațe chiar pe malul Prutului, contrabandiștii pot să-și vadă liniștiți de treabă. Deja, pe rolul Tribunalului au început să fie înregistrate cererile contrabandiștilor condamnați.

Principiul legii penale mai favorabile echivalează pentru ei cu libertatea. Cazul unui grup de 13 „comercianți” condamnați anul trecut este ilustrativ pentru situația juridică a noțiunii de contrabandă. Au primit la Tribunalul pedepse drastice, de până la 11 ani de închisoare. Curtea de Apel a tăiat la fel de drastic din pedepse, ajungându-se ca o condamnare la 6 ani cu executare la Tribunal să se transforme într-una la 1 an și 4 luni cu suspendare la instanța superioară. Acum, Tribunalului i se cere să verifice dacă nu cumva ar trebui să desființeze complet condamnările.

Reţeaua Ursu, 13 „comercianţi” la graniţă

Contrabanda și evaziunea fiscală pe care o determină sunt reglementate de Codul Vamal și de cel Fiscal. Acesta din urmă stabilește că deținerea a peste 10.000 de țigări fără timbru fiscal românesc constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea pe un termen cuprins între 1 și 5 ani. Codul Vamal pedepsește drept contrabandă, cu 2-7 ani de închisoare, introducerea ilegală în țară a țigărilor, fără a stabili vreo cantitate anume. Două paragrafe mai jos, la alineatul 3) al articolului 270, același Cod Vamal precizează că se asimilează infracțiunii de contrabandă și „colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea” mărfurilor care ar trebui plasate sub regim vamal, „cunoscând că acestea provin din contrabandă”. Acestea au fost articolele în baza cărora au fost condamnați cei 13.

Aceștia au fost trimiși în judecată în 2018, sub acuzația de contrabandă și constituire a unui grup infracțional organizat. Conform procurorilor, cei 13 înființaseră o rețea în toată legea, condusă de Mihai Ursu, care prelua țigări introduse în țară de cetățeni moldoveni și le revindea în Iași. Punctul de preluare era comuna Prisăcani. Punctul de desfacere, piața Nicolina. Între cele două puncte, țigările erau depozitate într-un apartament situat la parterul unui bloc de pe Nicolae Iorga.

De acolo, traficanții luau în fiecare dimineață cantitatea considerată necesară pentru vânzarea de peste zi. Aceasta era depozitată temporar într-o tonetă din piața Nicolina, scoțându-se din ea după necesități. Dacă vânzările depășeau așteptările, Ursu își trimitea soția până la depozitul principal pentru a mai aduce țigări. De regulă, țigările se vindeau trecătorilor, în cantități mici. Se făceau însă și livrări en-gros, dacă era cazul. Procurorii au menționat în rechizitoriu o astfel de livrare, către proprietarul unui bar din Fântânele.

Foloseau un limbaj codificat, cu „caserole mici”

Imaginea conturată de procurori în rechizitoriu era cea a unei adevărate structuri mafiote. Traficanții supravegheau mișcările Poliției și Jandarmeriei, anunțându-se dacă observau ceva suspect și împrăștiindu-se. Conduceau numai automobile înmatriculate pe numele altor persoane, astfel încât să nu poată fi făcută legătura cu activitatea lor. Foloseau un limbaj codificat, vorbind nu despre pachete sau cartușe de țigări Ashima, Marble sau Plugarul, ci despre „caserole de mici”, „cutii de portocale”, „grapefruit” sau „lămâi”.

Procurorii au inventariat aproximativ 7.600 de pachete de țigări traficate în decurs de câteva luni. Imaginea prezentată de procurori, alături de interceptările telefonice și mărturiile investigatorilor sub acoperire i-a convins pe magistrații Tribunalului, care au aplicat pedepse severe. Capul grupării a fost condamnat la 11 ani de închisoare, un alt membru, Cristian Holban, 10 ani și 6 luni de detenție. Alți 10 traficanți de țigări au primit pedepse cuprinse între 4 ani și 6 luni de închisoare și 7 ani și 4 luni. Unul singur a primit o pedeapsă cu suspendare, de 3 ani.

Curtea de Apel a văzut lucrurile altfel. În apelul lor, traficanții au cerut rejudecarea cazului sau reducerea pedepselor pentru contrabandă și achitarea de acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat. Apărătorii lor au argumentat că relațiile dintre traficanți, aceștia fiind soți, cumetri sau nași, nu pot fi considerate ca fiind echivalente cu cele specifice unui grup infracțional. În plus, pedepsele date erau echivalente celor aplicate pentru tentative de omor sau alte infracțiuni contra vieții, când inculpații nu făceau altceva decât să vândă țigări. Argumentele avocaților au prins.

Magistrații Curții de Apel au constatat că într-un grup infracțional organizat, fiecare membru „se supune unei discipline specifice și anumitor reguli privind ierarhia”, are un rol bine determinant, ca și conștiința și voința de a realiza un act de asociere. Or, în fond, era vorba de o familie extinsă care se ocupa cu contrabanda, înțelegerile dintre ei erau ocazionale, nu clar definite, deci se putea vorbi cel mult de contrabandă calificată, prin faptul că toți săvârșeau aceeași infracțiune.

„Relațiile firești de rudenie sau de amiciție nu pot fi calificate drept acte de asociere/aderare la un grup infracțional organizat”, au remarcat judecătorii. Ca urmare, inculpații au fost achitați pe linie de acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat. Magistrații au avut dubii și cu privire la acuzația de contrabandă, arătând că traficanții nu introduceau țigările în țară, ci doar le cumpărau de la cetățeni moldoveni, dar din România. Urmarea a fost o reducere semnificativă a pedepselor. Capilor rețelei li s-au tăiat doar câte doi ani din pedeapsă, fiind recidiviști. Dintre ceilalți, 5 au fost condamnați cu suspendare și nicio pedeapsă cu executare nu a mai trecut de 3 ani și jumătate. Sentințele Curții de Apel au fost pronunțate în martie anul trecut.

La un an de la condamnare, apare decizia CCR

La un an după condamnarea definitivă a membrilor rețelei a apărut însă Decizia 176 a CCR. Aceasta prevedea că art. 270 alineatul 3) din Codul Vamal este neconstituțional. Judecătorii argumentau că definiția „contrabandei asimilate” este prea vagă și permite abuzuri. Astfel, putea fi trimis în judecată pentru contrabandă și un cetățean asupra căruia să găsea un singur pachet de țigări introduse ilegal în țară pentru că deținea o marfă plasată sub regim vamal. I-ar fi fost imposibil să demonstreze că nu știa că erau țigări de contrabandă, lipsa timbrului de acciz românesc fiind o dovadă clară că pachetul de Ashima fusese introdus ilegal în țară.

Legiuitorul, argumentau judecătorii CCR, trebuie să stabilească concret de la ce cantitate de țigări sau alte bunuri în sus se poate vorbi de contrabandă ca infracțiune. În lipsa unei astfel de reglementări, asimilarea la contrabandă a deținerii sau chiar comercializării de țigări era neconstituțională. Din perspectiva CCR, rămâneau constituționale doar celelalte două alineate ale art. 270, care incriminează introducerea sau scoaterea din țară a bunurilor supuse controlului vamal. Țigările aflate pe cursul Prutului sunt de contrabandă. Dincoace de dig, o marfă ca oricare alta.

Constituția stabilește un termen de 45 de zile în care Guvernul sau Parlamentul pot pune de acord legislația cu deciziile CCR. În acest interval, legiuitorul trebuia să modifice art. 270, alin 3) din Codul Vamal pentru a reincrimina deținerea de țigări de contrabandă. Din martie anul trecut și până acum însă, nu a apărut nicio lege ori vreo ordonanță de urgență care să facă acest lucru.

La începutul acestei luni, au fost depuse la Tribunal cereri referitoare la 5 dintre condamnații în speța prezentată. Formularea din toate cererile este aceeași: magistrații sunt chemați să verifice dacă nu cumva infracțiunea de contrabandă a fost dezincriminată prin decizia CCR. Cu alte cuvinte, dacă celor cinci nu ar trebui să li se anuleze sentințele, întrucât fapta pentru care au fost condamnați nu mai există. Până acum, Tribunalul nu s-a pronunțat. O va face la sfârșitul acestei luni.