Muzica „pilelor”? – A câştigat postul de violonistă după ce a dezvăluit instanţei că în comisia de concurs e sora contracandidatei

În cererea adresată magistraţilor Tribunalului, Oana Todică a arătat că fusese angajată în septembrie 2019 în cadrul orchestrei Operei ieşene, ca instrumentist – violă. Postul rămăsese vacant în urma pensionării ocupantului precedent. Iniţial, a fost angajată pe perioadă determinată, contractul fiind valabil până la sfârşitul lunii octombrie.

Ulterior, au fost încheiate patru acte adiţionale, contractul iniţial fiind prelungit succesiv, pe diverse durate de timp, până la sfârşitul lui 2021. Cu puţin timp înainte de expirarea ultimului contract, violonista s-a interesat cu privire la raporturile de muncă, ocazie cu care a aflat că postul urmează să fie scos la concurs în ianuarie 2022. S-a adresat imediat instanţei. „Un aspect important este că la acest concurs va participa sora doamnei #### ##### (şef orchestră), din comisia de evaluare făcând parte chiar dumneaei, ceea ce evident ca va minimiza spre zero şansele reclamantei de a câştiga concursul pentru postul (care era vacant permanent) pe care îl ocupa de 2 ani”, au reţinut magistraţii Tribunalului din plângerea artistei.

Violonista a cerut instanţei să oblige Opera la angajarea sa pe o perioadă nedeterminată, aşa cum fusese contractul ocupantului anterior. Aceasta, întrucât Codul Muncii nu include pensionarea între cazurile în care este permisă încheierea unui contract pe durată determinată. Înlocuitorul unui salariat cu contract pe durată nedeterminată trebuia să fie angajat în aceleaşi condiţii. În plus, legea nu permite mai mult de trei prelungiri ale unui contract pe durată determinată. În cazul Oanei Todică, fuseseră patru, ceea ce o ţinea într-o stare de nesiguranţă şi incertitudine, putând fi dată afară oricând. Era vorba de un abuz la lege, prin care angajaţii Operei erau ţinuţi sub control.

De cealaltă parte, reprezentanţii Operei au precizat că acelaşi Cod al Muncii permite derogarea de la condiţiile generale ale angajării pe durată determinată în cazul instituţiilor şi companiilor de spectacole sau concerte, ori al activităţii de impresariat artistic. Contractul de muncă şi actele adiţionale fuseseră încheiate cu acordul angajatei. Violonista fusese angajată în mod direct, fără concurs. Nu putea astfel să ocupe un post pe perioadă nedeterminată.

Argumentele aduse de reprezentanţii Operei nu i-au convins însă pe judecători. Aceştia au apreciat că practica încheierii de contracte de muncă succesive, prelungite prin acte adiţionale, era abuzivă. În plus, pe parcursul celor doi ani petrecuţi la Operă, violonista fusese evaluată cu calificativul „foarte bine”, participase la examenul de promovare în gradul perofesional superior şi îl promovase. Situaţia sa nu mai putea fi considerată provizorie, ci stabilă. „Unitatea pârâtă nu a făcut vreo dovadă cu privire la existenţa unei situaţii tranzitorii cu privire la necesitatea angajării reclamantei doar pentru perioada unei stagiuni sau a unui proiect anume, ci din contră din întreg probatoriul rezultă caracterul permanent al activităţii desfăşurate de reclamantă în cadrul compartimentului Orchestră”, au arătat judecătorii.

Aceştia au declarat nulă clauzei privitoare la durata contractului, constatând „ca o consecinţă firească”, contractul de muncă al violonistei ca fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată. Sentinţa Tribunalului a fost contestată de Opera Naţională Iaşi, dosarul intrând pe rolul Curţii de Apel.