Prof. Univ. Dr. Cătălin Pricop, medic primar urolog, Șeful Departamentului de Litotriție Extracorporeală, Coordonatorul Centrului de Analiză Spectroscopică și Morfologică a Calculilor, Spitalul „C. I. Parhon“, Iași: „Aveți dreptate. Fratele dumneavoastră, ca toți bărbații de altfel, are, într-adevăr, prostată. Dar aceasta nu este o boală ci un organ de formă ovală, care se află sub vezica urinară a bărbatului și înconjoară uretera. Prostatita - diagnosticul pus de medicul la care a mers - reprezintă o boală inflamatorie a prostatei, cea care produce cea mai mare parte a lichidului seminal. De cele mai multe ori cauzele prostatitei nu sunt cunoscute. Aproximativ 50% dintre bărbații cu prostatită nu au semne de inflamație, deci o cauză exactă nu poate fi determinată. Dintre cei care au semne de inflamație, aproximativ 10% au o infecție bacteriană ce poate fi confirmata. Un procent mic dintre aceste persoane cu inflamația prostatei nu prezintă simptome.

 

Simptomele formelor cronice de prostatită, inclusiv a sindromului dureros cronic pelvin inflamator și neinflamator, includ: polachiurie (urinări frecvente cu cantități mici de urină), disurie (urinare cu efort), nicturie (urinări frecvente în timpul nopții), dificultăți în pornirea jetului urinar, jet urinar întrerupt, presiune scăzută a jetului urinar și senzație de golire incompletă a vezicii urinare, durere sau disconfort la nivelul spatelui, zonei testiculare sau anale, abdomenului inferior, deasupra pubisului sau coapse. Pacientul se plânge de durere la extremitățile penisului sau de durere/disconfort în timpul sau după ejaculare. Nu este o suferință ușoară, în special pentru formele cu perioade lungi simptomatice, care pot cauza stres, anxietate sau depresie. Nu de puține ori, bărbații cu prostatită acută bacteriană acuză dureri de intensitate crescută care poate necesita spitalizare în contextul sindromului febril sau a retentiei de urina! Veste bună este că majoritatea se vindecă în urma terapiei cu antibiotice. Vestea proastă este că nu toți pacienții respectă recomandările medicului și atunci boala recidivează. Întarzierea tratamentului crește riscul apariției de complicații de tipul sepsisului sau abcesului prostatic.

 

Factorii ce cresc riscul de dezvoltare a prostatitei sunt: infecțiile recente ale tractului urinar, cateterizarea urinară recentă sau efectuarea unei cistoscopii (investigație imagistică a vezicii urinare, ce include inserarea unei camere de luat vederi pe uretră până în vezică), bolile cu transmitere sexuală. Se indică consultul de urgență în cazul în care apar: febră, frisoane, simptome urinare ca durere sau senzație de arsură la urinare sau în cazul în care apare hematuria (urină cu sânge) sau piuria (urină cu colecție purulentă) sau imposibilitatea de a urina. Aceste simptome indică prostatita acută. De asemenea, consultul unui medic urolog este recomandat și în cazul în care: există dureri de spate în regiunea lombară și sacrală (spatele inferior), scrot, penis, anus sau în cazul în care apare durere în timpul ejaculării, când se observă infecții urinare frecvente, secreții neobișnuite de la nivelul penisului sau leziuni la nivelul organelor genitale, tulburări ale urinării de genul urinări nocturne frecvente, jet urinar cu presiune scăzută, sau urinări frecvente nelegate de aportul excesiv de lichide. Investigarea pacientului suspect de prostatită începe cu examenul fizic general și cu istoricul medical al pacientului.

 

De asemenea, sunt necesare analize de laborator. Prostatita acută bacteriană este forma cea mai comună de prostatită și cea mai ușor de diagnosticat. În cazul în care aceasta se suspectează se indică efectuarea de uroculturi, pentru a determina prezența și tipul bacteriilor. În cazul prostatitelor cronice, se pot efectua culturi din secrețiile prostatice. Pot fi recomandate și alte investigații în cazul în care simptomele nu se remit în urma tratamentului, inflamația persistă, se suspicionează un cancer de vezică urinară sau de prostată, se presupune că ar fi o complicație, de genul abcesului prostatic. Terapia prostatitei acute bacteriene vizează vindecarea infecției și prevenirea complicațiilor si începe cu administrarea de antibiotice si medicatie antiinflamatoare timp de 3 săptămâni. În cazul prostatitelor cronice antibioterapia se poate prelungi si pina la 42 de zile. În cazul în care urinarea nu este posibilă sau în cazul în care este necesară terapia intravenoasă cu antibiotice, se indică internarea în spital. Majoritatea pacienților se vindecă sub tratament în 3-4 săptămâni. Prostatita cronica are un potential de recidiva ridicat, reaparitia simptomelor dupa expuneri la frig sau contacte sexuale infectante determinaa pacientii de multe ori sa mearga la alt urolog in cautarea unei solutii miraculoase. Pentru a preveni prostatita se recomandă menținerea unei igiene optime, administrarea de lichide pentru a avea urinarea normală și, obligatoriu, terapia precoce a infecțiilor urinare“.