Reportaj – Pe urmele miilor de tone de gunoi. 170 de oameni sortează zi de zi, în schimburi, tot ce aruncă ieşeni de-a valma. Ce „grozăvii” găsesc uneori?

Aici, cu ajutorul angajaţilor şi a echipamentelor speciale, deşeurile sunt sortate, comprimate şi grupate în baloturi. Pe lângă transferul şi sortarea deşeurilor, principala activitate care se desfăşoară la CMID Ţuţora este de tratare a deşeurilor menajere.

Muncă mai multă pentru că nu se colectează selectiv

Deşeurile din plastic, metal, carton sau sticlă sunt sortate manual de către angajaţi. „Se lucrează 8 ore pe zi a câte două schimburi, inclusiv sâmbăta şi încă nu reuşim să tratăm tot. Suntem primul judeţ din ţară ca număr de locuitori şi cantitatea de deşeuri este pe măsură. Avem 220 de angajaţi, iar doar la nivelul de colaborare cu Consiliul Judeţean Iaşi şi Consiliul Judeţean Neamţ avem implicate 170 de persoane. Munca este îngreunată din cauza cetăţenilor care nu înţeleg că deşeurile trebuie sortate”, declară Cătălin Gîrjan, manager. Fiecare angajat se ocupă de sortarea a câte unui deşeu. Pe banda unde ajung gunoaiele, angajaţii le iau şi le aruncă printr-un orificiu care ajung în partea de jos a halei, urmând a fi comprimate.

Mormane de gunoaie de câţiva metri înălţime sunt separate de către lucrători zilnic. Munca angajaţilor care se ocupă de carton este mai eficientă, acesta fiind un deşeu care se aruncă corespunzător de cele mai multe ori. Un tir plin cu deşeuri cântăreşte aproximativ 22 de tone. Aproape în fiecare zi pleacă câte unul de aici, doar de carton.

Pentru reciclarea sticlei cei de la centrul de la Ţuţora au şi un program de colectare din poartă în poartă. Colectarea în acest fel are şi un control asupra a ceea ce se colectează. Dacă în urma ridicării sticlei de la containerele de la punctele gospodăreşti aceasta ajunge să fie spartă, prin acest program este adusă întreagă la centru. Sticla are un avantaj că se reciclează încontinuu şi atunci se ating ţintele.

Un sac de rafie poate bloca utilajul

Deşeurile aruncate necorespunzător nu afectează doar munca oamenilor, ci poate bloca sau chiar strica utilajele. Deşeuri precum pietre sau frunze, dar şi obiecte voluminoase (saltele, anvelope) sau chiar cadavre de animale sunt des întâlnite în staţia de sortare.

„Odată cu intrarea în funcţiune a acestei instalaţii am descoperit cu adevărat ce se poate regăsi în deşeuri. Înainte, când se ducea direct la groapă nu ştiam ce categorii de deşeuri se află”, precizează Răzvan Gheorghiu, director Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubritate Iaşi (ADIS). Odată ce se blochează utilajul, un angajator trebuie să stea să desfacă sacii de gunoi şi să caute ceea ce a produs blocarea. O problemă întâlnită este şi cu sacul de rafie. Este greu de tăiat şi de desfăcut, iar de cele mai multe ori este făcut din fibre din plastic, fapt ce poate duce la înfăşurarea lui în jurul cuţitelor, blocând astfel sistemul.

O parte din deşeurile reciclabile este folosită şi pentru valorificare energetică: „Noi suntem într-o colaborare cu cei de la CET şi Primărie şi poate reuşim ca acest material să nu mai plece în alte judeţe, unde este tocat şi apoi comercializat către fabricile de ciment. Sperăm să reuşim să facem noi o valorificare energetică prin CET Iaşi, în sensul în care s-ar reduce din cantitatea de cărbune folosit în momentul de faţă”, adaugă managerul.

Iaşul, pe locul 1 în tratarea deşeurilor

În cadrul Centrului de Management Integrat al Deşeurilor Ţuţora se află şi un laborator de analize dotat cu echipamente unde se analizează şi este monitorizat procesul biologic al deşeurilor menajere în urma tratării mecanico-biologice. Tratarea deşeurilor menajere este un proces accelerat de compostare a acestuia.

Se accelerează descompunerea, se extrage lichidul şi se ajunge la fărâmiţarea şi micşorarea acestuia. Totodată, se extrage tot ce înseamnă gaz. Gazele se trimit prin instalaţii, la un aşa-zis pulmon, urmând să fie eliberate în atmosferă. Hala are aproximativ 25000 de metri pătraţi şi conţine trei zone: zona de tratare mecanică, cea de tratare biologică şi compostare şi zona de maturare, unde materialele mai stau până la 90 de zile. Şi aici sortarea se face pe 3 fracţii.

Fracţia de peste 8 centimetri se trimite în hala de alături, în reactorul de tratare a deşeurilor, iar fracţia mare şi medie merge în cabina de sus, unde se face o sortare a deşeului menajer. Dacă pentru procesul de reciclare şi tratarea mecanică există angajaţi care sortează deşeurile, tot ce ţine de tratare biologică este un sistem total automatizat.

Aici se realizează compostarea intensivă, reactorul având 213 metri lungime pe 27 metri lăţime. Totul se coordonează dintr-un container plin de calculatoare şi internet, fiind cea mai automatizată operaţiune. Zilnic se tratează în această hală peste 500 de tone. Pe de o parte alimentează, pe de altă parte evacuează, iar şnecurile duc materialele dintr-o parte în alta, încetul cu încetul, timp de 4-5 săptămâni. Produsul este scos în capăt într-o zonă de rafinare intermediară şi apoi în zona de afară, de maturare, unde este produsul finit.

Compostul reprezintă 60% din cantitatea iniţială

„Prin acest proces de tratare reuşim să obţinem o reducere a cantităţii de deşeu cu aproximativ 40%. Dacă nouă ne intră 100 de tone, peste 30 de zile, în mod normal ne ies 60 de tone. După ce deşeul stă timp de o lună de zile în acest reactor, noi îl mai scoatem şi-l mai lăsăm la maturat şi stabilizat încă două luni pe o platformă semi-deschisă. El se transformă în acel produs, care este un bio-stabilizat şi poartă numele de Compost Like Output (CLO)”, explică Cătălin Gîrjan.

Acest produs poate fi depozitat fără riscuri pentru mediu într-un depozit ecologic şi poate fi folosit pentru închidere de gropi sau pentru orice îmbunătăţiri ecologice. În acest moment cei de la centru sunt în aşteptarea normelor de aplicare a compostului, a modificărilor legislative:

„În 2020 a fost dată o lege a compostului şi avea termen de 6 luni să producă nişte norme de aplicare. Noi încă le aşteptăm să vedem ce facem cu acest material, în ce direcţie să mergem cu investiţiile. Sunt mai multe tehnologii, în funcţie de legea care se dă, alegem tehnologia care scoate produsul conform legislaţiei în vigoare”.

Preţuri mici şi lipsa cumpărătorilor

Problema vine atunci când este vorba de a valorifica deşeurile. Pentru foliile din plastic se găsesc foarte greu clienţi în România.

„Sunt ţări care au întreprinderi şi fabrici de reciclare avansate, dar la noi este o problemă cu impulsiunea industriei reciclării. Din păcate noi avem doar pe PET şi carton, suntem deficitari pentru alte tipuri de plastic. Cred că orice iniţiativă legislativă în acest sens ar putea ajuta cumva inclusiv cetăţeanul. De foarte multe ori noi sortăm, dar nu avem cui să-i dăm”, spune managerul.

Folia ajunge în Turcia sau Grecia. Sticla are un avantaj, deoarece se reciclează încontinuu şi atunci se ating ţintele. Scăderile de preţ sunt foarte mari, iar odată cu pandemia se simt şi în piaţa deşeurilor. Scăderile de preţ au fost chiar şi la jumătate. Sunt doi clienţi care iau metalul din deşeurile menajere, dar el pleacă în Turcia.

Extinderea şi modernizarea centrului sunt pe lista de planuri a celor de la centru, urmând ca automatizarea să aibă un nivel mai ridicat.

„Avem în plan pe viitor să obţinem încă o finanţare pentru extinderea şi modernizarea liniilor de sortare şi tot ce înseamnă upgrade, inclusiv pe aceste instalaţii care deja sunt automatizate. Dorim să creştem şi capacitatea de producţie şi de tratare a deşeurilor”, declară directorul ADIS pentru „Ziarul de Iaşi”. Şi în ceea ce priveşte rafinarea există tehnologii care pot scoate tot ce înseamnă sticlă măruntă, folie sau orice nu este la locul lui.

Anul trecut, de la centrul din Ţuţora s-au trimis 3000 de tone la reciclare, iar anul acesta, până în noiembrie, s-au adunat deja 7000 de tone. Investiţiile în Centrul de Management Integrat al Deşeurilor de până acum sunt de 69 de milioane de euro, făcute de Consiliul Judeţean cu fonduri europene.