Sfinţii Lui Teofan: Trei foşti călugări, printre care părintele Cleopa, vor fi canonizaţi în 2025

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei lucrează la documentele necesare pentru ca, până în anul 2025, trei părinţi cunoscuţi din zona Moldovei, care s-au stins din viaţă, să fie canonizaţi – ridicaţi la rang de sfinţi. Este vorba despre Paisie Olaru (1897 – 1990), Dionisie Ignat (Dionisie cel orb de la Colciu – Athos; 1909 – 2004) şi binecunoscutul părinte Ilie Cleopa, stareţ al Mănăstirii Sihăstria, stins din viaţă în 1998. Cât despre ieroschimonahul Paisie Olaru, acesta s-a născut în 1897 în satul Stroieşti, comuna Lunca – Botoşani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinţi. În anul 1921 a intrat în viaţa monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de Paisie

CLEOPA ILIE

La acest schit avea să îl aibă în ucenicie şi pe viitorul părinte Cleopa. În 1947, Paisie devine preot şi se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obşti, până la sfârşitul vieţii sale, în octombrie 1990. Între 1972 – 1985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihăstria până la sfârşitul vieţii.

DIONISIE CEL ORB DE LA COLCIU

Dionisie cel orb de la Colciu este, de asemenea, considerat unul dintre cei mai de seamă părinţi asceţi contemporani ai Sfântului Munte Athos. S-a născut în Vorniceni – Botoşani, într-o familie de ţărani. Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, mai întâi în România, începând din 1923, şi apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu.

Semnificaţia anului 2025

Anunţul privind demersurile de canonizare a celor trei a fost făcut recent de către Înaltpreasfinţitul Teofan, la finalul unei slujbe susţinute la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoşani. „Nădăjduim, nu în cel mai scurt timp, că nu ardem etapele, să avem încă trei case memoriale, legate de părintele Paisie Olaru, de părintele Ilie Cleopa şi de părintele Dionisie cel orb de la Colciu, toţi trei pornind din această zonă, trei părinţi care sunt deja propuşi pentru a fi canonizaţi în anul 2025, peste patru ani”, a precizat IPS Teofan, citat de basilica.ro.

PAISIE OLARU

Miza anului 2025 este însă una mare: Biserica Ortodoxă împlineşte 140 de ani de autocefalie, dar şi 100 de ani de la obţinerea statutului de patriarhie. O declaraţie făcută în luna martie de PS Varlaam Ploieşteanul pentru Trinitas TV arată că Biserica are un plan de a canoniza 12 preoţi şi călugări în 2025, pentru a marca acest centenar. O mare parte dintre preoţii care vor fi canonizaţi atunci sunt cei care au suferit în închisori sau au fost urmăriţi de Securitate pentru lupta lor în numele  credinţei. PS Varlaam Ploieşteanul a înaintat şi numele celui mai cunoscut teolog român din secolul trecut – Dumitru Stăniloae, al cărui nume este purtat şi de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Alături de aceştia, se lucrează ca în 2025 să fie canonizat şi arhimandritul Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana.

Patriarhia: avem 152 de sfinţi români

Nu există, la îndemână, o statistică exactă cu numărul de sfinţi români canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română, însă un articolul publicat pe basilica.ro în data de 4 iulie se vorbeşte despre 152 de sfinţi români existenţi, fără cei 12 care vor fi canonizaţi în 2025. Citând o cuvântare a Preafericitului Daniel, patriarhul României, articolul vorbeşte despre faptul că din 1950 Biserica Română a avut binecuvântarea de a putea canoniza şi a proclama canonizarea mai multor sfinţi. Astfel, de atunci au avut loc 84 de canonizări, dar în total au fost proclamaţi 152 de sfinţi.

Conform patriarhului, în calendarul creştin-ortodox sunt pomeniţi zilnic 1-2 sfinţi români. Din punct de vedere organizaţional, canonizarea unor sfinţi este un proces extraordinar de laborios. Un articol realizat de publicaţia Lumina în 2009, care a consultat unii dintre cei mai reputaţi teologi români, explică procedura complexă. Documentele fundamentale care reglementează această activitate sunt Statutul funcţionării Bisericii Ortodoxe Române şi o metodologie de proclamare a canonizării a unui sfânt, aprobată de Sfântul Sinod.

Un anevoios proces înaintea canonizării

Primul pas este înfiinţarea unei comisii liturgice, care să se ocupe de cercetarea faptelor persoanelor cunoscute deja că au dus o viaţă dedicată credinţei. „Comisia eparhiei pe teritoriul căreia a trăit sfântul sau unde s-au găsit sfintele sale moaşte elaborează un studiu-document în care se aduc toate argumentele în favoarea proclamării canonizării. Eparhia pregăteşte textele liturgice, adică slujba Vecerniei, Utreniei, Acatistul şi icoana sfântului respectiv, şi le supune dezbaterii într-o şedinţă a Sinodului mitropolitan din care face parte”, se precizează în materialul din Ziarul Lumina.

Ulterior, documentele sunt supuse Sfântului Sinod pentru aprobare şi dezbatere, iar după modificările din forul bisericesc ele sunt transmise la Comisia Sinodală pentru canonizarea sfinţilor români. După ce toţi paşii sunt îndepliniţi, au loc celebrări în comunităţile locale ale sfinţilor, fiind de regulă legate de momente importante: sfinţiri sau resfinţiri ale locaşelor de cult, hram etc. În contextul actual, cei 12 noi sfinţi vor fi canonizaţi în 2025, în celebrările legate de împlinirea a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe şi 100 de ani de la obţinerea statului de patriarhie.