Şpaga cea de toate zilele din Vama Albiţa şi urmările ei: un proces monumental care face „fâs”

Procurorii DNA, în colaborare cu omologii lor moldoveni din Centrul Naţional Anticorupţie, au declanşat în 2013 cea mai importantă acţiune îndreptată împotriva corupţiei din vămi. Descinderile din vama românească de la Albiţa au dus la deschiderea a 28 de dosare penale. Pe partea moldoveană, 32 de lucrători vamali şi poliţişti de frontieră au fost reţinuţi. Acuzaţiile erau aceleaşi: luare de mită, respectiv, în forma moldoveană, corupere pasivă. Vameşii pretindeau şi primeau bani de la persoane care transportau colete pe ruta Moldova – Italia. Dacă se dădea dreptul, controlul era formal, verificându-se doar documentele. Dacă nu se plătea, toate bagajele erau coborâte din autocare şi luate la puricat. Era o procedură greoaie. Se pierdea mult timp în vamă, iar unele pachete, multe conţinând vin sau produse alimentare perisabile, erau distruse în timpul controlului. Şoferii preferau să plătească pentru a scăpa de belele şi ca să poată trece peste graniţă cu cantităţi mai mari de ţigări sau alcool decât cele permise.

Săptămânal, prin vamă treceau 27-35 de autocare şi 80-115 microbuze, iar vameşii nu forţau nota. În funcţie de tipul maşinii, de numărul, dimensiunea şi conţinutul coletelor, „din ochi”se calcula tariful. Acesta pleca de regulă de la 50 de lei, urcând până la 100 de euro. Au existat însă şi situaţii în care vameşii acceptau şi sume ridicole, de 5 euro sau de 10 lei. Dacă era cazul, dădeau şi rest. Conform procurorilor, la controalele formale din vama românească participa practic toată lumea. La percheziţii s-au găsit ţigări sau parfumuri în biroul şefilor de tură, dar urme ale şpăgii s-au descoperit până şi în biroul de politici agricole.

Banii erau împărţiţi

Banii strânşi de la şoferi erau ulterior împărţiţi: 70-80% rămâneau la vameşi, iar diferenţa mergea la şefii de tură. De acolo, conform unor declaraţii date în cauză, în fiecare luni şi joi, 3-500 euro plecau spre şeful biroului vamal, cu titlu de „protocol”. Se spunea că o parte din acest „protocol” urca şi mai sus, la şeful Direcţiei Regionale Vamale ori chiar la conducerea ANAF, „pentru a fi asigurată o anumită protecţie, o stabilitate pe post”.

Ancheta comună româno-moldoveană a început cu stângul. Iniţial, au fost trimişi pe teren doi investigatori sub acoperire români. Aceştia n-au făcut însă mare ispravă. Pur şi simplu erau suspecţi în ochii vameşilor şi nu li se cerea şpagă. „Calul de bătaie” al vameşilor era reprezentat de 70 de şoferi care parcurgeau în mod obişnuit traseul Moldova – Uniunea Europeană. Toţi şoferii erau moldoveni. Cei doi români se potriveau ca nuca în perete. Unul dintre ei a şi fost interpelat de un vameş moldovean, care i-a reproşat că filmează în punctul vamal. L-a şi percheziţionat corporal, dar aparatura nu a fost depistată. După scurt timp, investigatorii sub acoperire români au fost retraşi, iar în locul lor a fost delegat un anchetator moldovean, „Igor”. Pe munca acestuia şi pe banii plătiţi de acesta vameşilor ca şpagă a fost construit practic tot dosarul. De regulă, vameşii erau prudenţi. DNA mai întreprinsese o acţiune similară în 2011, vizaţi fiind colegii poliţişti de frontieră. Ca urmare, lucrătorii vamali nu cereau şpaga explicit, pentru a nu risca să fie înregistraţi. Foloseau expresii cu subînţeles, apelau la gesturi şi mimică, notau sumele de bani cerute pe coli de hârtie, stingeau lumina când luau banii ori tergiversau controlul până ce şoferul înţelegea mesajul şi punea în actele prezentate la control o bancnotă.

Un caz concret: „Igor”

În noaptea de 20/21 mai 2013, „Igor” a intrat în vamă dinspre Vaslui, spre Republica Moldova, la volanul unui Peugeot Boxer. S-a prezentat la cabina vameşilor de serviciu şi a înmânat paşaportul, în care însă nu pusese niciun ban. Vameşa l-a întrebat pe şofer dacă patronul nu-l instruise cu privire la procedura de control: „ce-aţi făcut şi până acum, facem şi de-acum înainte”. „Igor” nu a reacţionat, făcându-se că nu înţelege. Vameşa a insistat: „intraţi şi lăsaţi toate hârtiile ce aveţi de rezolvat…”. Şoferul a prezentat şi o împuternicire pentru autoutilitara cu care venise, primind un răspuns ceva mai clar: „Altceva ne interesează”. Până la urmă, „Igor” a înţeles şi a scos 50 de euro. Controlul coletelor nu a mai fost efectuat.

Într-o altă noapte, „Igor” s-a prezentat la vamă tot pe sensul spre Moldova. A plătit 50 de lei fără să mai aştepte să i se bată apropoul. I s-a spus însă că intrase în vamă cu autocarul, reproş interpretat ca o sugestie de a da mai mult. A replicat că era doar cu un microbuz, iar vameşa l-a lăsat în pace: „Păi aşa, măi, explică-te”. Pentru un microbuz, 50 de lei era destul. Cu o altă ocazie, singurul colet ce ar fi putut crea probleme era o cutie cu 11 sticle de vin. În total, 7,25 litri, faţă de 4,5 litri declaraţi. „Igor” i-a întins vameşului o bancnotă de 50 de lei. „Îi mult, uăi. Stai, că-ţi dau rest. Aşteaptă oleacă”, a spus acesta şi i-a dat rest 30 de lei.

Cu o altă ocazie însă, „Igor” a stat în vamă două ore aşteptând coontrolul, până ce un poliţist de frontieră i-a cerut să descarce coletele pentru a fi controlate. Şi-a făcut însă apariţia un vameş care i-a cerut şoferului 200 de euro. A urmat o scurtă târguială, iar şoferul a plătit până la urmă doar 100 de euro. Coletele nu au mai trebuit verificate. A doua zi, târguiala nu i-a mai mers. „Igor” i-a oferit vameşului doar 10 euro, motivând că nu transportă decât 40 de colete. Înţelegea să plătească 100 de euro, dar pentru 200 de colete. „Dacă stai 2-3 ore pe aici? Mai pune ceva, mai pune ceva”, i-a răspuns vameşul. „Igor” a scos 20 de euro. Apoi încă 20 de euro şi a putut pleca mai departe.

Nu au luat şpagă, ci „au cedat insistenţelor”

Rechizitoriul procurorilor prezintă numeroase situaţii similare, în care actorul principal a fost „Igor” şi aproape 30 de vameşi români. Dosarul a fost trimis în instanţă în decembrie 2013, după care a urmat o lungă luptă de uzură între anchetatori şi apărători. Procedurile din camera preliminară, completarea probelor, a declaraţiilor martorilor şi inculpaţilor, întreaga cercetare judecătorească, au durat 5 ani. Apărarea a contestat calitatea investigatorului moldovean, ceea ce ar fi putut da peste cap întreaga anchetă. Înainte să se angajeze în Centrul Naţional Anticorupţie, „Igor” fusese condamnat în Italia la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru vătămare corporală. Anchetatorii habar nu aveau de trecutul acestuia. Partea moldoveană a arătat însă că pedeapsa primită în Italia nu atrăgea „careva restricţii sau limite în exercitarea atribuţiilor de serviciu”. Apoi, nu era treaba autorităţilor române să verifice trecutul anchetatorului trimis de moldoveni. Atacul avocaţilor a fost astfel respins.

Judecătorii au respins şi obiecţiile apărătorilor la adresa înregistrărilor depuse ca probe, considerând că acestea au fost făcute cu respectarea legii. S-a efectuat şi o expertiză care a confirmat autenticitatea lor şi transcrierea fidelă în dosar. Au fost respinse şi aprecierile că oferirea de bani de către şoferi ar fi reprezentat o provocare, ceea ce ar fi însemnat că vameşii nu voiau de fapt să ia şpagă, ci au cedat insistenţelor.

Zeci de acuzaţii de „luare de mită”

Vameşii români au fost judecaţi pentru luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. „Instanţa apreciază că gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat având în vedere că inculpaţii au impus practic un fel de taxă de trecere pentru cei care treceau graniţa cu diferite bunuri asupra lor. Se constată că în anumite cazuri avea loc o adevărată negociere a acestei sumei, fără a exista vreo sfială din partea unora dintre inculpaţi. Infracţiunile sunt cu atât mai grave cu cât au avut loc la graniţa Uniunii Europene, devenind un adevărat fenomen, fapt de natură să genereze neîncrederea în capacitatea Statului Român de a lua măsuri efective de luptă împotriva corupţiei, dar şi de îndeplinire a obligaţiilor asumate odată cu aderarea la Uniunea Europeană”, au precizat magistraţii Tribunalului.

Gravitatea infracţiunilor constatate nu s-a reflectat însă şi în pedepsele aplicate. Acuzaţia de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni a fost respinsă de judecători întrucât nu era îndeplinită una dintre condiţiile pentru a se reţine constituirea unui grup infracţional organizat. Din punct de vedere legal, un „grup” trebuie să aibă minim trei membri şi să fie constituit pe o anumită durată de timp. „Or, în cele mai multe dintre situaţii, s-a stabilit că inculpaţii au acţionat câte doi, iar atunci când au acţionat trei, nu s-a putut stabili caracterul de continuitate a structurii (fiind vorba doar de un act material reţinut în sarcina a trei inculpaţi). Pe de altă parte, rechizitoriul face trimitere expresă la data săvârşirii actelor materiale de corupţie ce li se reţin în sarcină şi la existenţă grupării la nivelul fiecărei ture, fără indicarea membrilor asocierii”, au explicat magistraţii. Toţi vameşii au fost achitaţi de această acuzaţie.

Principala acuzaţie, cea de luare mită, este pedepsită cu închisoarea între 2 şi 7 ani. Pentru fiecare inculpat, judecătorii au luata în calcul faptul că acesta era „o persoană bine integrată în societate, fiind apreciată de către colegi şi nu a avut probleme anterior în exercitarea atribuţiilor de serviciu”. „Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii” constituie o circumstanţă atentuană, ceea ce a dus la aplicarea unor pedepse plecând de la 2 ani şi 6 luni, mergând până la 3 ani şi 6 luni de închisoare, dar cu suspendarea executării. Acuzaţilor li s-a interzis exercitarea calităţii de funcţionar vamal pe o durată medie de trei ani.

Un inculpat a murit

Sentinţa pronunţată de Tribunal a fost contestată de procurori, care au considerat că instanţa greşise atunci când nu reţinuse asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni şi când luase în calcul circumstanţa atenuantă. Ei au arătat că existenţa practicii în rândul vameşilor de a lua mită fusese recunoscută chiar de instanţa de judecată. Faptul că nu toţi angajaţii Vămii Albiţa fuseseră trimişi în judecată nu însemna că grupul infracţional organizat nu exista. Nu era obligatoriu ca toţi lucrătorii dintr-o tură să fie trimişi în judecată. Cuantumul pedepselor, ca şi suspendarea executării au fost apreciate de procurori ca măsuri prea blânde faţă de faptele comise. „Valoarea redusă a mitei nu are vreo importanţă, atâta timp cât este cât se poate de clar că bunurile au fost date, respectiv primite, în legătură cu actul de serviciu al inculpaţilor”, au spus procurorii. Ei au prezentat ca argument chiar cazul unui procuror, condamnat pentru luarea unei mite de 1.000 de lei la 4 ani de închisoare, cu executarea în regim de detenţie. Apeluri au depus şi inculpaţii, aceştia cerând achitarea şi de acuzaţia de luare de mită, argumentând că martorii nu afirmau în mod explicit că li se ceruse şpagă, iar înregistrările prezentate nu demonstrau clar existenţa infracţiunii. Curtea de Apel a confirmat însă sentinţa iniţială a Tribunalului, cu o excepţie. În cazul unuia dintre vameşi, a dispus încetarea procesului penal. Inculpatul murise între timp.