4 observaţii curat necurate

Şi iar am plecat la ţară, la Amnaş. Pe la Dolhasca, am văzut prima zăpadă. De la Suceava, trenul a plecat direct în iarnă: a nins pe la Gura Humorului, pe la Câmpulung Moldovenesc etc., iar privind pe geam vedeai peisaje iernatice, în mijloc de octombrie!

Partea proastă: vagonul în care aveam loc n-a mai avut căldură începând cu Suceava. De, trebuia să fie ceva, prea fusese totul okay! L-am întrebat pe conductor ce se-ntâmplă: cică ceva cu tensiunea… Într-un târziu, omul a venit şi mi-a zis să mă mut în vagonul vecin care-i pe trei sferturi gol şi unde-i cald bine, că nu reuşeşte să repornească încălzirea în vagonul ăsta. Mi-am luat bagajele, m-am mutat şi mi-am continuat lectura presei. Adevărul şi Gazeta sporturilor le terminasem, aşa c-am trecut la Evenimentul zilei, în care am dat, printre altele, peste 4 (patru!) pagini cu Marian Vanghelie (zis şi Almanahe sau Goagăl), interviul reprezentând transcrierea emisiunii „Lumini şi umbre” a lui Dan Andronic de la B1TV.

Curat relativ sentimentul de vinovăţie la diverşi foşti

Dar nu numai. Bun. Poftim mostră de răspuns la întrebarea dacă se simte vinovat fostul primar al sectorului 5: „Mă simt foarte curat. Curat cât poate fi un om în România.” (Evz de luni, 12.10.15) Aha! Deci aşa: „curat cât poate fi un om în România”! De unde deducem că e cam imposibil, ca să zic aşa, să fii chiar curat-curat în România, nu? Păcătoasă ţară, dom’le!

Ultima frază a lui Vanghelie e tare şi ea: „Avem lideri care vorbesc de Revoluţii, dar care n-au curajul să iasă din casă dacă plouă afară. Lideri de carton!” Păi, nea Mariane, dacă-s de carton, cum naiba să iasă din casă când plouă afară? Păcat că n-a dat şi un nume, două, trei de cartoane de frunte…

Curat relativă aprecierea oficială a distanţelor în ţărişoară

În fine, am ajuns cu oareşce peripeţii la Amnaş (înapoi în toamnă, cum ar veni), dat fiind faptul că între Miercurea Sibiului şi Sălişte nu circulau trenurile din cauza aceleiaşi păcătoase zone cu alunecări de teren de lângă Aciliu, cauza întreruperii circulaţiei pe autostradă între Sălişte şi Cunţa. Un autocar urma să ne ducă până-n Gara Sălişte. Când am ajuns în Gara Apoldu de Jos, m-am gândit că ar fi mai practic să cobor acolo, apreciind (din amintiri, ce-i drept) că distanţa de acolo până la Amnaş n-avea cum să fie mai mare decât cea de la Sălişte până-n sat. Zis şi făcut. Am coborât şi-am luat-o pe jos spre Amnaş. Când am dat de ieşirea spre satul meu, indicatorul enunţa 5 km. Hai că-i bine, în mai puţin de o oră sunt „acasă”. Am mers cam un kilometru şi jumătate, apropiindu-mă de trecerea pe sub autostrada pustie: alt indicator, aceeaşi distanţă: 5 km! Ce naiba? Am urmat eu şoseaua asfaltată (de, era de deservire a autostrăzii), iar după ce-am trecut pe sub autostradă parcurgând cam altă jumătate de kilometru, am ajuns, în sfârşit, la drumul de ţară spre Amnaş – alt indicator, aceeaşi distanţă: 5 km! Ce să mai zici? Ce să te mai miri că România are probleme mari cu infrastructura, indiferent dacă-i vorba de căile ferate, de autostrăzi ori de vreun prăpădit de drum judeţean, când responsabilii nu pot oferi distanţe corecte? (Ca fapt divers, când cobori de pe autostradă dinspre Sibiu luând-o spre Amnaş, indicatorul îţi indică tot fantezist 3 km – când e vorba de cel puţin 4!)

Curat parşivă vremea asta

Prima zi (marţi, 13.10) a fost una înnorată, cu scurte şi puţine faze în care s-a putut vedea că, totuşi, soarele există. Pe la zece seara, ce să vezi: cerul acoperit cu toată floarea stelară din univers! O minunăţie cum doar la ţară şi la munte vezi, adică departe de pâcla oraşelor mari!

Miercuri dis de dimineaţa, pe la 4.30, m-am trezit, am privit pe geam: cerul tot înstelat. Dimineaţa, când m-am sculat – nori, frate, nori pe tot cerul! Şi altă zi mohorâtă, ce-i drept, cu ceva mai multe faze scurte de ghicit existenţa soarelui pe după nori. Păi, fir-ar să fie, nu putea să fie invers – noaptea cu nori, ziua cu soare? Zici că şi vremea asta e dirijată de nişte funcţionari publici, ocupaţi mai degrabă cu ocolitul legii decât cu responsabilităţile reale ale posturilor lor!

Curat în regulă lucrurile – în mod normal

Una din ştirile zilei de joi, 15.10: stocul de gaze naturale pentru iarnă „este asigurat”, ar fi dat asigurări ministrul Energiei, Andrei Gerea, încheiându-şi asigurările după cum urmează: „deci lucrurile, în mod normal, ar trebui să fie în regulă” (sursa: Radio România Actualităţi)! Hm, oare de ce-mi aminteşte declaraţia dlui ministru de aia a lui Vanghelie cu „cât poate fi un om /curat/ în România”?

Deci, în mod normal, avem o certitudine: stocul de gaze pentru iarnă există, a fost realizat, dar, cum trăim în România, cine ştie ce se mai poate întâmpla, certitudinea e, cum ar veni, valabilă doar aşa, ipotetic, în caz că totul decurge „normal”, ba chiar şi în cazul ăsta, dl ministru a ţinut să recurgă la încă o măsură de siguranţă: „ar trebui să fie în regulă”. De, Dumnezeu cu mila, noi (Guvernul) am făcut ce-am putut, acu’ să vedem dacă lucrurile ştiu şi ele de normalitate şi de regulă!…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist