96 de ore non-stop de arta contemporana si neconventionala la Muzeul Ascuns din Iasi

Daca data trecuta proiectul a avut loc in „spatiul postapocaliptic“ de la Galeriile „Stefan cel Mare“, cum il descrie Dan Perjovschi, de data aceasta s-a desfasurat intr-un loc neconventional, denumit de organizatori „Muzeul Ascuns“. Evenimentul a fost completat de doua conferinte cu artistii Dan Acostioaei (vineri, 22 noiembrie) si Dan Perjovschi (simbata, 23 noiembrie).

Argumentul organizatorilor este unul indraznet: „Utopii imediate este un proiect artistic de interventie in sfera sociala care are ca miza radiografierea viitorului imediat, posibil, utilizind prezentul ca materie prima. Caracterul utopic nu vizeaza constructia unor realitati fictive, care au ca premise prezentul, ci urmareste constructia unei forme noi a realitatii, utilizind doar elemente specifice contextului actual“. Astfel, Muzeul Ascuns, o cladire in constructie pe Aleea Fundatura Armeana, a gazduit pentru 96 de ore instalatii, expozitii de pictura, un atelier de sculptura din materiale alternative, expozitie de desene colective si dezbateri la subsol, fotografie, video si performance la parter, atelier de arhitectura, prezentari si dezbateri („Interventii de gherila in spatiul public“ si „Manifestari editoriale ale arhitecturii“), proiectii de filme, atelier de design urban responsabil, expozitie de design grafic si licitatie de design de obiect la etajul intii si atelier de muzica/performance, Ambient landscapes – selectii ambientale si proiectii la etajul al doilea.

Evenimentul a fost deschis joi, 21 noiembrie, pe la ora 20.00, cu proiectii pe cladire, muzica in mansarda si o vizionare a Muzeului Ascuns. Cum intrai, in prima camera pe stinga, cladirile de pe o masa joasa erau spulberate de mina unui tip in costum, care te invita misterios, „Construieste!“. Din biletelul atasat mesei aflai ca in oras totul se face haotic si erai inca o data invitat sa iei diversele forme si sa incerci sa faci cladiri cit mai inalte fara sa le darimi, ba chiar primeai si citeva sugestii in imagini.

Mai departe se afla „Galeria hibrid“, o camera in care singurele imagini erau QR codes, intr-o incercare de a imbina formatul traditional de galerie de arta si formatul galeriei virtuale. „Se pune astfel in discutie capacitatea de stocare a unei galerii, cite lucrari ar putea sa sustina simultan si cita diversitate ar putea construi in spatiul delimitat. «Galeria hibrid» simuleaza o suma de complexe muzeale, care in acest caz stocheaza artisti si evenimente apartinind contextului local“, statea explicat pe o foaie, in centrul camerei.

La demisol, o structura cilindrica, de sirma, a fost umpluta de-a lungul celor citeva zile cu diverse desene in marker negru, facute de vizitatorii Muzeului Ascuns, in timp ce la etajele superioare am gasit o Camera de Campare, alta camera ticsita doar cu obiecte vechi, pe care le mai gasim in apartamentele batrinilor (televizor micut, radiocasetofon etc). La mansarda dadeai peste Atelierul de Muzica, unde seara se cinta live, si un bar cu bauturi si tartine.

La conferinta de simbata seara, unde aproximativ 130 de oameni au umplut Galeria Meru36, Dan Perjovschi a facut un scurt istoric al vietii sale de artist, printr-o prezentare cu imagini ale muncii sale si-a sotiei sale, Lia Perjovschi, desene ale artistului si instalatii realizate de acesta in diverse muzee din lume. „Eu nu fac cercetari serioase, ca n-am timp. Le iau din presa, din observatia de zi cu zi si din discutiile cu oamenii. Am un bagaj cu desene, ma duc cu el la fata locului, le distribui pe perete si apoi incerc sa gasesc la fata locului ceva“, a povestit Dan Perjovschi. Acesta a mai zis si ca recicleaza foarte mult desene, are si lucrari din 1995 pe care le redeseneaza. „E o formula in arta care se cheama «type specific», atunci cind te adaptezi locului. Eu sint «time specific», ma adaptez timpului, vorbesc despre ceea ce se intimpla in momentul ala acolo sau in lume“, a adaugat artistul.

A mai recunoscut ca i se intimpla des, mai ales in muzeele contemporane, care sint dificile ca arhitectura, ca spatiul in care lucreaza sa nu fie izolat si in timp ce deseneaza vizitatorii sa-l urmareasca. „Mie nu-mi convine chestia asta, as prefera sa fiu singur cu mine, sa ma pot concentra. In momentul in care ai auditoriu esti manipulat sau manipulabil. Dar se intimpla sa nu pot fi singur mereu si trebuie sa fac fata acestor situatii“, a precizat artistul.

Pentru ca orice instalatie la un moment dat este si demontata, in cazul lucrarilor lui Perjovschi – stearsa –, artistul a inceput cu timpul sa incorporeze aceasta etapa in operele sale. „Lucrarea contine stergerea ei, partea de disparitie face parte din proiect“, a explicat. Astfel, daca din unele expozitii stergea cite o lucrare in fiecare zi, facind ca cei care le vizitau in ultimele zile sa mai vada doar citeva elemente, altele s-au vindut pe bucati de linoleum: vizitatorii isi cumparau si decupau la alegere desenul dintr-o expozitie.

Dan Perjovschi si-a exprimat nemultumirea fata de faptul ca „in timp ce arta lucreaza cu idei, toti ceilalti lucreaza pe profit, iar noi pierdem spatii de expresie“. Artistul a dat exemplul Muzeului National de Arta Contemporana, „care nu e de partea ta, e de partea lor“, referindu-se la faptul ca se afla dupa zidul care separa Casa Poporului de restul Bucurestiului. Acesta a mai spus ca utopiile trebuie sa existe si ca artistii trebuie sa ia parte la crearea lor, „sa ajuti cu expertiza ta“, incurajind implicarea celor din sala in proiecte comunitare, dar si in diverse forme de arta activista.