A fi capitală culturală europeană

Să obţii statutul de ”capitală culturală europeană” este pe cât de onorant, pe atât de dificil. După ştiinţa mea, principalele condiţii ce-ar trebui îndeplinite pentru a atinge un asemenea nobil obiectiv sunt următoarele:

– Să existe o tradiţie şi o personalitate culturală a oraşului respectiv, un anumit specific puternic şi atrăgător, susţinut şi de împrejurimi. Cu alte cuvinte, trebuie definit şi promovat cât mai bine profilul cultural al comunităţii respective;

– Patrimoniul, şi nu doar cel pur cultural, să fie bine conservat şi pus în valoare, inclusiv cu ajutorul noilor tehnologii;

– Să existe o sumă de manifestări culturale prestigioase, organizate periodic, cu o participare internaţională cât mai consistentă, manifestări de o diversitate culturală care să demonstreze potenţial în mai multe domenii, beneficiind, desigur şi de o promovare corespunzăroare;

– Să existe cât mai multe colaborări culturale cu parteneri prestigioşi, europeni în special, dar nu numai, la nivel interinstituţional, dar şi între personalităţi individuale, asociaţii, parteneriate, iniţiative etc. şi acestea să fie cât mai bine cunoscute;

– Să existe o bună colaborare între autorităţile locale, regionale şi naţionale şi reprezentanţii instituţiilor şi ai mediilor culturale, precum şi ai societăţii civile;

– Să se practice din vreme un lobby consecvent şi convingător pe lângă instituţiile şi personalităţile cu capacitate de decizie şi de influenţă, la toate nivelele. Înfrăţirile cu alte oraşe din cât mai multe ţări sunt de cultivat.

Bineînţeles că oraşul trebuie să fie cunoscut în Europa. O poziţionare geostrategică interesantă poate conta. E bine să fii un nod important de transport, să deţii un loc important în fluxurile financiar-monetare, să ai o piaţă a capitalurilor relativ dezvoltată. Este deci necesară şi o bază economică, în special servicii de calitate, turism, comerţ deschise spre toate azimuturile, investitori străini care să ducă faima şi un portofoliu consistent de proiecte europene. De asemenea, unul sau mai mulţi poli ştiinţifici cu un renume bun pot fi extrem de preţuiţi. Polii religioşi, mai ales de pelerinaj, de asemenea. Este nevoie apoi de o bază socială, de un nivel de trai decent. O zonă în care 40% din populaţie, de pildă, e alcătuită din asistaţi social va avea puţine şanse să fie aleasă. Contează şi mediul, spaţiile verzi şi integrarea lor urbanistică. Chiar gradul de poluare este de luat în seamă.

Odată depusă candidatură, se intră sub monitorizare şi contează tot ceea ce se întâmplă până la data deciziei, aceasta nu va fi deci luată în ultima clipă pe baza unei fotografii de moment. De aceea trebuie stabilită şi urmată o adevărată foaie de parcurs, de către toţi actorii implicaţi, printr-un parteneriat multiplu. Mass-media joacă un rol foarte important prin relatarea diferitelor evenimente, mai mult sau mai puţin fericite, apoi să ştiţi că există deja raportori în oraşele candidate, care trebuie să demonstreze, în primul rând, spirit european, dacă vor să aibă succes.

Este bine să ai cât mai mulţi reprezentanţi de bună condiţie în Europa, cât mai multe parteneriate strategice, cât mai multe şi mai bune proiecte şi iniţiative. Nu este o muncă deloc uşoară, foarte complexă, care necesită profesionişti, de la diplomaţi până la restauratori, instituţii şi oameni de cultură, de ştiinţă, autorităţi, arhitecţi, peisagişti, artişti, istorici, firme şi oameni de afaceri, ONG-uri şi mulţi alţii din varii domenii de activitate. Dar merită efortul, pentru că oraşul poate intra într-un circuit internaţional benefic din toate punctele de vedere.

Dacă fiecare şi-ar face datoria, ar trebui ca urbea respectivă să se califice în mod firesc, cvasinatural. Din păcate, la toate nivelurile intervin interese nu foarte ortodoxe, sfere de influenţă subiective, birocraţie şi chiar un uşor parfum de corupţie. De aceea e bine să fii pregătit pentru orice. Sunt de cultivat nu doar instituţii şi organizaţii oficiale, inclusiv politice, inclusiv servicii care au moduri diferite de acţiune, eventual mai discrete, dacă nu chiar secrete, ci şi organizaţii neoficiale, dar a căror putere de influenţă este mare, se ştie.

Dacă aplicăm aceste condiţii la situaţia concretă a Iaşului şi analizăm, putem uşor intui ce şanse are, pe termen scurt, de a deveni o capitală europeană a culturii.