Apolodor, nostalgii şi umbre

În cazul spectacolului de faţă, reunind în sala mare a Teatrului ”Luceafărul” persoane de toate vârstele, se mizează pe voce (Ada Milea, Anca Hanu), pe pluralitatea instrumentelor muzicale (chitară, tamburină, clavietă, felurite percuţii), pe diversitatea minicompoziţiilor din a căror succesiune se face legătura între momente (aventurile lui Apolodor, în călătoria dinspre frigiderul unde stătea la circ înspre Antarctica), pe spiritul ludic al lui Dragoş Pop, în rol principal, pe interactivitate, pe ingeniozitatea şi, în acelaşi timp, simplitatea desenelor proiectate din spatele ecranului, percepute ca umbre, la care se adaugă imaginaţia celui care le manevrează (Filip Odangiu), pe abilitatea de a improviza scenic a tuturor actorilor din distribuţie. Dar, mai ales, pe acceptarea ideii de spectacol de divertisment de calitate liber de constrângerile unei regii strânse, necondiţionat, gratifiant. Alături de componenta educativă a spectacolului: transmiterea a ceva implici prin profesionalismul artiştilor, sala de teatru devenind intervalul dintre copilărie şi ”lunga micime a vieţii”, punând între paranteze cotidianul pragmatic.

Ada Milea este arhicunoscută pentru stilul songurile ei, echilibrând umorul, ironia, cinismul cu lirismul mascat. Reuşeşte să atingă corzile multora prin armonizarea inedită a cruzimii cu tandreţea. Stârneşte copilul din majoritatea şi-i invită să deguste o artă care, sub aparenţa naivităţii, deţine secretul îmblânzirii fiarelor. După ce a semnat coloana sonoră a mai multor spectacole, colaborând cu teatre importante, după nenumărate concerte şi albume discografice, devine ea însăşi creator de spectacol, punând în scenă albumul Apolodor, o adaptare după poemele pentru copii ale suprarealistului Gellu Naum. Îşi alege actori de excepţie, nonconformişti, cu indiscutabile calităţi vocale şi coregrafice (Anca Hanu, Sânziana Tarţa, Ramona Dumitrean).

Pe de o parte, scenografia minimalistă (un glob pământesc uriaş, un frigider ambulant) aduce în vizor echipa din colţul stâng al scenei, care-şi schimbă costumaţia (măşti, peruci), instrumentele şi ritmul în funcţie de locul în care ajunge Apolodor şi noile peripeţii în care se lasă purtat. Pe de altă parte, lasă actorul din rolul principal într-un tête-à-tête formidabil cu cei mici, la care până şi echipa muzicală devine spectator.

Foarte inspirată opţiunea de a nu folosi nici un fel de măşti pentru a-l reda pe pinguinul Apolodor. În frac şi adidaşi, Dragoş Pop devine personajul Apolodor despre care copiii au citit şi pe care ar dori să îl vadă: cursiv, dar şi bâlbâit, silitor, dar şi puţin naiv, descurcăreţ, însă uneori pus teribil de tare în încurcătură. Volubil, cu o dicţie perfectă actorul clujean este, în acelaşi timp, atent la pulsul sălii şi se pliază pe nevoile publicului-ţintă.

Asistentul muzical Anca Hanu (în rolul găinuşei Mizzi din Mein Kampf, regia: Alexandru Dabija, câştigătoarea Premiului pentru Cea mai bună actriţă în rol principal la Galele Premiilor UNITER, spectacolul Amalia respiră adânc de Alina Nelega, regia Tudor Lucanu, 2015) se remarcă prin rapiditate în schimbarea măştilor, instrumentelor şi a personajelor. Ramona Dumitrean, cunoscută din rolul Doamnei-cu-coasa din Mein Kampf, reuşeşte să abordeze o nouă postură ludică, de această dată fără umbre. Iar Sânziana Tarţa (rolul Maria din Maria de Buenos Aires, regia: Ada Lupu), debordând de energie, extrem de talentată şi uşor neconvenţională, întărind ludicul prestaţiei lui Dragoş Pop, simbolizează umbra din inima pinguinului căruia îi e mereu dor, ba de Labrador, ba de congelator, de originile sale, şi apoi din nou de corul în care activa iniţial ca tenor.

Nostalgia originilor, mitul eternei reîntoarceri şi idei despre luminile şi umbrele din noi (Jung) stau la baza prologului la FITPTI, Apolodor.

(Apolodor după Gellu Naum, de Ada Milea, distribuţia: Ada Milea, Dragoş Pop, Anca Hanu, Ramona Dumitrean, Adriana Băilescu, Adriana Băilescu, Cristian Rigman, Sânziana Tarţa, Adrian Cucu, Filip Odangiu, scenografia: Cristian Rusu, desene şi umbre: Paul Mureşan, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, prolog la Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iaşi, ediţia a VIII-a, Teatrul ”Luceafărul” Iaşi, 25 septembrie 2015)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală