Sorin, din Iaşi: „Am dureri în picioare la mers. După ce merg câţiva kilometri, durerile apar şi trebuie să mă opresc. Ar putea fi ceva grav? Ce se poate face? Vă mulţumesc“.

Dr. Florin Radu Popa, şeful Secţiei Clinice de Chirurgie Vasculară din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon“ Iaşi: „Din ceea ce spuneţi dumneavoastră, cred că este vorba despre o arteriopatie. Arteriopatiile se împart în două mari categorii: arteriopatiile aşa-zise inflamatorii (consecinţa unui proces inflamator la nivelul peretelui arterial) şi arteriopatiile aterosclerotice numite arteriopatii de încărcare). Acestea din urmă presupun o depunere de material aterosclerotic la nivelul peretelui arterial. Placa aterosclerotică este formată din excesul de colesterol şi alte lipide din torentul sangvin, care în timp se depun de-a lungul pereţilor interiori ai arterelor, inclusiv ale celor care alimentează membrele inferioare. Creşterea depozitelor de la nivelul plăcii duce la îngustarea diametrului vasului prin care trece sângele încărcat cu oxigen şi alţi nutrienţi. Rezultă astfel un flux de sânge nesatisfăcător spre muşchii şi ţesuturile irigate de vasul afectat. Procesul de depozitare şi formare a plăcii de aterom are loc la nivelul întregului organism, în toate arterele, inclusiv în arterele membrelor inferioare (dar şi în arterele coronare ale cordului, arterele carotide, cerebrale, viscerale).

Alimentaţia bogată în grăsimi şi fumatul – cauze frecvente ale bolii

Placa de aterom odată formată va duce la obstrucţia vasului respectiv. Mai întâi apare o stenoza – îngustarea diametrului vasului – ce va determina în timp obstrucţia completă. Teoria apariţiei acestei plăci de aterom este plurifactorială, ceea ce înseamnă că vorbim de cauze multiple: alimentaţie bogată în grăsimi, predispoziţie genetică, fumat, stres etc. Una dintre principalele cauze este alimentaţia bogată în grăsimi. Aceasta va duce cu siguranţă la formarea şi depunerea de colesterol şi alte lipide la nivelul peretelui arterial, deci, este indicat să avem o dietă cât mai săracă în grăsimi. Stresul, fumatul, condiţiile de muncă şi de viaţa sunt, de asemenea, foarte importante în apariţia şi agravarea bolilor arteriale. Există bineînţeles şi o componentă genetică ce trebuie luată în consideraţie. Sunt tineri care au valori foarte mari ale colesterolului, ale lipidelor în general şi care ajung să prezinte plăci de aterom încă din tinereţe. Fumatul este un alt factor implicat în apariţia arteriopatiilor. Nicotina determină vasoconstricţie la nivelul peretelui arterial, vasele îngustându-se prin vasoconstricţie, la fiecare fum de ţigară.

Durerea în gambe se instalează la mers, după câteva sute de metri

În cazul arteriopatiilor periferice există o serie de simptome care apar şi care ar trebui să trimită pacientul la medic. La început apare durerea. Iniţial aceasta se instalează la mers pe distanţe mari, de câteva sute de metri. În o mare parte din cazuri, ea reprezintă mobilul prezentării la medic al acestor bolnavi. Durerea apare la muşchii gambei, sub forma unei crampe după mersul pe jos, la început după o distanţă mare, apoi din ce în ce mai mică. Această durere, denumită claudicaţie intermitentă (lat. claudicaţio – a şchiopăta) dispare, după un repaus de câteva minute, ceea ce permite bolnavului să-şi reia mersul. În timp, perimetrul de mers se îngustează până când bolnavii ajung să aibă dureri în gambe, în coapse după ce parcurg distanţe mult mai mici de la 100 la 50 de metri sau chiar 2-3 metri. Acesta este de obicei momentul când o parte din pacienţi se adresează medicului.

Prezentarea din timp la medic oferă şansa evitării unei operaţii

Este foarte bine ca aceşti pacienţi să ajungă la consultaţie în stadiile de durere la mers (de claudicaţie). Un control medical făcut la timp oferă şansa evitării unei intervenţii chirurgicale sau chiar a unei amputaţii. De aceea, în momentul apariţiei claudicaţiei intermitente este bine ca pacientul să fie îndrumat spre medicul specialist. Din păcate, la noi pacienţii ajung în stadii mai avansate, când insuficientă arterială este mult mai gravă şi apar fenomene ireversibile de gangrena uscată sau umedă. Aceasta duce, indiferent de operaţia efectuată, la amputaţii mai mult sau mai puţin întinse.

Stadii ale bolii

Arteriopatiile evoluează în mai multe stadii; în stadiile I şi II A, stadii ce înseamnă în primul rând durere la mers la distanţe ce depăşesc 250 metri se recomandă tratament medical, iar în stadiile II B, III şi IV se impune tratament chirurgical. În stadiul îI B durerea apare la o distanţă mai mică de 50 de metri; în stadiul III durerea este nocturnă, îl trezeşte pe pacient din somn şi nu se poate odihni noaptea. Iar stadiile IV sunt stadii cu gangrenă fie uscată, fie umedă aşa cum am prezentat mai înainte.

Investigaţiile indică segmentele arteriale afectate

Odată ajuns la medicul specialist, pacientul este investigat. Se fac analize de sânge şi investigaţii noninvazive: examenul Doppler bidirecţional, oscilometria sau examen Duplex. Dacă acestea nu sunt suficiente, se trece la a doua treaptă de investigaţii, aşa-numitele investigaţii invazive: arteriografia , angioRMN, computertomografia. Arteriografia este şi investigaţia standard („golden standard“) şi presupune injectarea prin puncţie arterială a unei substanţe de contrast în arteră şi vizualizarea segmentului afectat al arborelului arterial. Această investigaţie ne oferă date despre porţiunile de artera stenozate (îngustate) sau obstruate, despre posibilitatea unei intervenţii chirurgicale, indicându-ne segmentul unde trebuie efectuată şi ne permite să alegem o tehnică cât mai adecvată. în funcţie de stadiul bolii, medicul hotărăşte dacă se impune tratament medical sau chirurgical.

Tratament medicamentos şi regimul de viaţă

Tratamentul medicamentos este un tratament destul de restrâns şi limitat ca şi paletă, atât la noi în ţară, cât şi în lume. Există doar câteva medicamente care pot fi recomandate şi care se administrează atât pe gură, cât şi injectabil, dar etapizat. S-a observat că dacă pacienţii îşi modifica regimul de viaţă, practică o gimnastică medicală zilnică (cel puţin 30 de minute de mers pe jos în fiecare zi), nu mai fumează şi urmează tratamentul medicamentos recomandat – o mare parte dintre ei nu mai necesită intervenţie chirurgicală. De aceea, celor care sunt în stadiile incipiente (I şi II A), le indicam să renunţe la fumat, să meargă pe jos, să aibă o alimentaţie cât mai săracă în grăsimi. Iar după o lună – două de astfel de regim când se prezintă din nou la control, observăm cu uimire şi cu bucurie în acelaşi timp că aceia care au urmat aceste indicaţii (peste 50% din pacienţi) reuşesc să scape de bisturiu şi de toate neplăcerile unei intervenţii chirurgicale.

Intervenţia chirurgicală

Intervenţia chirurgicală poate fi de anvergură medie sau mare. Indiferent de tipul intervenţiei, numărul de ore petrecute de pacient pe masa de operaţie este întotdeauna mare; o operaţie de revascularizare (trombendarterectomie sau by pass) poate dura de la 2-3 ore până la 6-7 ore. By-pass-ul este o intervenţie de redirecţionare a sângelui de la un vas donor către un vas receptor cu ajutorul unui conduct (fie sintetic, fie prelevat de la pacient). By pass-ul poartă denumiri diferite în funcţie de arteră donoare şi cea receptoare:by pass aorto-femural, by pass femuro-popliteu, by pass axilo-femural,by pass carotido-axilar etc. Durata de viaţă a unui by pass este limitată şi statisticile demonstrează o rată de permeabilitate de până la 5 ani. De aceea este important să efectuăm această operaţie atunci când trebuie, nici mai târziu, dar nici mai devreme şi numai atunci când am epuizat toate metodele medicale de tratament“.

Regim de viaţă

• Respectaţi o alimentaţie bogată în fructe, legume şi zarzavaturi, dar săracă în grăsimi şi dulciuri concentrate. Respectaţi indicaţiile de regim prescrise de medic.
• Nu fumaţi! Tutunul este cel mai mare duşman al dumneavoastră. Evitaţi sedentarismul. Mersul pe jos este unul dintre cele mai eficace mijloace de combatere a bolii.
• Dacă la mers vă apăr dureri sau crampe în gambe, stabiliţi numărul de paşi sau cronometraţi timpul scurs până acestea se instalează după un mers normal pentru a vă opri cu 20-30 de paşi sau câteva minute înainte de apariţia durerilor. Odihniţi-vă câteva minute, preferabil în picioare, apoi reluaţi mersul.
• Cu timpul veţi observa că durerile survin la distanţe tot mai mari. Creaţi-vă propriul ritm pentru urcarea scărilor la domiciliu sau la locul de muncă.
• Evitaţi frigul, umezeala, statul prelungit în picioare, mersul excesiv.
• Dacă aveţi posibilitatea, efectuaţi tratament balnear în staţiunile Buziaş, Lipova, Vatra Dornei, iar dacă nu aveţi o boală cardiacă severă şi la Borsec sau Covasna. Sunt indicate, de asemenea, dar în mai mică măsură, şi staţiunile Băile Herculane sau Govora.