Caută 
3 MIN
În sportul ieşean numai de asta nu poate fi vorba. Gala va avea loc astăzi, la Teatrul Naţional, de la ora 17:00
O iniţiativă lăudabilă, apărută în 2011, atunci când Primăria Iaşi a găzduit prima ediţie a Galei Sportului Ieşean, a căzut deja în desuet. Trecută pe la Teatrul Luceafărul şi ajunsă la Teatrul Naţional, loc în care se va derula astăzi, de la ora 17:00, o nouă ediţie, gala nu are nicio legătură cu “excelenţa”, etichetă lipită ulterior în titulatura manifestării. Ideea pe care se merge e aceeaşi ca în ultimii ani: mulţi premiaţi, multe diplome, ca să ajungă la tot poporul, umplerea superbei săli din centrul Iaşului cu “voluntari”! Nici vorbă de termenul care te duce cu gândul la “ţinută”, la performanţe cu adevărat de excepţie.
Oricum, la Iaşi nici nu poate fi vorba de aşa ceva! Hai să mai reamintim peisajul actual, înainte de începerea discursurilor care, aproape sigur, vor avea aceleaşi coordonate folosite şi în mulţi din anii trecuţi. Şi nu mă refer doar la cei de după 1989!
Sportivul numărul 1 al judeţului, Irina Dorneanu, a semnat cu Dinamo, după ce gruparea locală CSM nu i-a achitat premiile la care avea dreptul, speranţele legate de obţinerea unei medalii de către un ieşean la Campionatele Europene ori Mondiale de seniori, discipline olimpice, sunt aproape nule, fotbalul e la subsolul Ligii I, celelalte sporturi de echipă “clasice” respiră în elită doar printr-o echipă nefinanţată de Primărie, Penicilina, infrastructura e depăşită (în ciuda acestui fapt, Iaşul nu a primit niciun leu la acest capitol din partea ministerului coordonat de un bun amic al primarului Gheorghe Nichita, Liviu Dragnea, care a “semănat” peste 100 de milioane de euro în toată ţara!), sportivii şi antrenorii sunt, în mare majoritate, nemulţumiţi, iar managementul suferă din toate încheieturile.
Astfel, iluzia că sportul, pus pe coji de nucă în administraţia Simirad, ar putea să ajungă să stea pe un loc normal, nu privilegiat, măcar când oraşul e condus de un mare iubitor al mişcării fizice, cum e Nichita, se spulberă de la un an la altul, încăpăţânarea de a nu se încerca o reformare a sistemului şi de a se merge pe căi înfundate fiind inexplicabilă. Din păcate, lucrurile ar putea să fie la fel şi în cazul în care ar apărea o schimbare la Palatul Roznovanu, de vreme ce, la acest moment, alternativa prezentată de liberalii ieşeni în ceea ce priveşte politica sportului sunt variaţiuni pe tema “să reducem finanţarea”, deşi Iaşul a fost surclasat la acest capitol, în 2014, nu numai de oraşe de acelaşi nivel, cum sunt Timişoara sau Cluj, ci şi de alte localităţi mai mici, precum Târgu Mureş, Bacău ori Baia Mare, ca să dăm câteva exemple dintr-o listă consistentă.
Aşadar, slabe speranţe ca termenul “excelenţă” să nu mai fie folosit abuziv la Gala Sportului Ieşean!
