Centenar

La 100 de ani de la bătălia eroică de la Mărăşeşti, România este atacată din toate părţile de către armatele pesediste. Speriaţi de bombele sexy, bravii generali ai armatei şi ai serviciilor au luat-o la sănătoasa, cu tot cu pensiile lor speciale, economia horcăie a deficit depăşit, mediul privat a fost îngenuncheat în noroi, Moldova suferă de foame, ţăranii au devenit carne de tun mafiot, iar Învătământul şi Sănătatea, terenul unor manevre deosebit de riscante. Dacă apărătorii nu se reorganizează, haosul se va instala peste tot în ţară, în mai puţin de doi ani.

Dar, în acest moment, nimeni nu ştie exact câţi români mai sunt, pe unde mai sunt, de care mai sunt ori cu ce se mai ocupă, când nu stau degeaba. Singurii care ies permanent la iveală sunt penalii care dau interviuri la televizor, corupţii care citează din Constituţie, interlopii care denunţă întrebările prea indiscrete ale procurorilor, “acoperitele” care-şi descoperă şuncile la mare, dar şi tribunul Codrin Ştefănescu care se ceartă cu clona Danei Grecu, din pricina amărăştenilor care nu mai cred în PSD.

Dacă, în urmă cu o sută de ani, instituţiile fundamentale ale statului erau dominate de o veritabilă aristocraţie (a spiritului, îndeosebi), azi, secretarele au ajuns miniştri, şoferii, secretari de stat, iar portarii, prosperi oameni de afaceri pe seama statului păgubit. Iar în spatele tuturor stau, bineînţeles, securiştii de azi care se înjură (de data asta, pe bune) cu securiştii de ieri. Aşa că nu-i de mirare că toate au luat-o razna. Guvernul dă ordonanţe în miez de noapte şi inventează manuale pentru recreaţia mare, majoritatea parlamentară îşi dărâmă propriul Executiv şi se felicită pentru asta, iar Legislativul cade-n nas la fiecare pas. Judecătorii, care sancţionau exemplar jaful la drumul mare, dau acum pedepse cu suspendare şi masează blând pe creştet hoţii care fac plajă pe malul lacului Como, că Siutghiol nu le mai place. După vreo patru ani în care a mers ca unsă, băgând spaima în marii rechini ai tranziţiei, DNA mai capturează doar plevuşcă de două parale, care “se” râde de Kovesi ori de câte ori i se oferă ocazia.

La 100 de ani de la marea bătălie de la Mărăşeşti, întreaga clasa politică românească miroase a provizorat şi a trădare naţională. Indiferent de partidul din care fac parte, aleşii se apără unii pe alţii, fură cu frenezie şi mint cu pasiune nedomolită. Şi, în tot acest timp, în care deciziile proaste ale guvernanţilor fac ravagii, punând în pericol (cum naiba îi spunea?.. aaa…) fiinţa naţională, poporul priveşte tâmp în ecranul televizorului la pantofii Olguţei care costă mai mult decât câştigă o familie într-o viaţă; la fostul ufedist (sau ufolog?) Varujan Voganian, care a devenit mare fan PSD; şi la Liviu Dragnea cum promite solemn respectarea programului de guvernare care i-a adus pe pesedişti din nou în cârca ţării. Ţară pe care o sugrumă azi.

Şi noi ăstora le-am cerut să vină cu un nou proiect naţional?!