Centrul istoric – Centru Cultural (II)

Tot oraşul trebuie să se deschidă spre locuitorii, turiştii şi studenţii săi, oferind un mediu social şi natural sănătos, deci cu un standard ridicat de viaţă.

Este adevărat, Iaşul nu mai este de mult capitala culturală a României. Dar a fost. Şi a fost în România cea de după 1859. Contribuţia Iaşului la naşterea, statalitatea, dezvoltarea economică şi cultural a României, a identităţii naţionale şi a cetăţeniei române este esenţială. Acest lucru este, împreună cu valorile celorlalte regiuni ale Moldovei, prea puţin pus în valoare.        

Oraşele din alte regiuni ale României nu au avut ghinionul nostru atât ca civilizaţie, apropierea de Occident, ajutorul de la Bucureşti, cât şi a calităţii politicienilor. Aşa că s-au descurcat şi singure. Bravo lor. Iaşul a fost lăsat, conştient după cum se vede, mult în urma acestor oraşe. Iaşul şi Moldova nu au fost în stare şi nici nu vor putea vreodată să se ajute singure.

Dar ce putem face singuri? Să ne apucăm imediat să avem grijă de centrul istoric, care trebuie să fie suportul dezvoltării culturale, care este dimensiunea spre care trebuie să orientăm oraşul. Oraşul romantic – brand-ul Iaşului. Trebuie să se înţeleagă că investiţiile în cultură nu înseamnă nişte bani pierduţi, ci un ROI (return on investment) substaţial în oraş, dacă sunt bine făcute. Este nevoie de o creştere semnificativă de alocări pentru cultură de la bugetul local şi de îmbunătăţirea sistemului de finanţare a proiectelor culturale de la buget, de stabilirea de criterii clare de selecţie, făcută de un juriu de experţi, de stabilirea priorităţilor de finanţare în acord cu strategia culturală, dar mai ales de crearea cadrului pentru finanţări multianuale. Altfel nu se poate realiza continuitate culturală şi supravieţuirea evenimentelor şi festivalurilor. Bugetul pentru cultură trebuie fie de minim 5% din bugetul Municipalităţii, urmând a creşte pe măsura accesului la fonduri. (Sibiul a ajuns chiar la o finanţare de 13% – şi are cel mai mare festival de teatru din Europa, dacă nu din lume.)

Primarul trebuie să încurajeze implicarea mediului privat în cultură prin susţinere financiară şi parteneriate, prin facilităţi fiscale, acordarea de premii. Acest lucru se poate realiza şi prin taxe şi impozite locale pe principiul 2% "percent for art".

Să mizăm pe o redeschidere a apetitului tuturor pentru implicarea în actul cultural. Să face apel la mândria locală şi la campanii comune pentru încurajarea sprijinului cultural şi prin mecanismul 2% pentru cultură, crowfunding, voluntariat.

Adoptarea unui program de lărgire a accesului la cultură, pe lângă cel al tinerilor care tradiţional formează majoritatea publicului, şi atragerea spre cultură a pensionarilor şi al altor categorii defavorizate. Pentru aceştia trebuie să oferim un standard ridicat de viaţă, într-un oraş fumos şi sănătos, cu efervescenţă culturală, nu prin gratuităţi de partid cu care s-au obişnuit. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui tip de voucher pentru cultură.

Vorbind de festivaluri, Iaşul a avut manifestări foarte valoroase. Trebuie recuperate festivalurile care au fost organizate cu succes la Iaşi în anii trecuţi şi care din diferite motive au rămas pe nedrept în uitare şi lipsă de finanţare. Festivaluri de artă contemporană, jazz, film, teatru. Am să amintesc doar câteva: Bienala "Periferic" (la Baia turcească), Festivalul de dans contemporan "EuroDans", Festivalul de NuJazz, Teatru independent, Perform, dar mai ales FILIT sau Festivalul Internaţioanal de Teatru „Avram Goldfaden" – primul teatru evreiesc din lume a fost la Iaşi. Acest festival a avut în presa europeană de calitate sau în The New York Times pagini întregi scrise foarte elogios despre oraşşi festival.

Acestor festivaluri la Iaşi trebuie să le dăm mai multă atenţie, şi financiară, ca să poată să reziste, să dureze şi peste mulţi ani.

Toate celelalte culturi şi etnii prezente la Iaşi să le dăm o dimensiune mai mare prin etalarea tradiţiilor si obiceiurilor lor şi a îmbogăţi spectrul cultural al Iaşului cu valorile fiecărora.

Pentru publicul internaţional se pot crea, împreună cu operatorii din domeniu, pachete turistice legate de agenda culturală, dar şi de tipul city-break. Dar mai întâi trebuie să avem cu adevărat ce arăta, la stadardele de calitate moderne şi un oraş frumos. Un oraş care să arate ca şi cum chiar îl iubim.

Andrei R. Ciuhodaru este arhitect