Culoarea banilor

De altfel, ne confruntăm cu unul dintre puţinele cazuri în care amintirea unui împărat roman este păstrată printr-un substantiv comun numind o instalaţie utilitară urbană: după fr. vespassienne, şi în limba română literară vespasiană a numit „toaleta publică (pentru bărbaţi)”, sau „urinatoriul public” după Scriban.

* Macularea. Contemporaneitatea a descoperit o ciudată caracteristică a unor bani, aceea de a fi murdari, deci şi mirositori: vezi engl. dirty money sau fr. argent sale, imagine preluată în toate limbile civilizate. Trimiterea este, aşadar, la mijloacele necinstite de obţinere şi manipulare a banilor, murdăria fiind expresia morală a necinstei. Drept reflex, s-a ivit o subită preocupare pentru igienă şi estetică a celor implicaţi, care, pentru curăţire, recurg la spălături, operaţie numită în engleză money laundering, concept şi terminologie cu mare forţă de diseminare globală şi ele; vezi fr. blanchiment d’argent şi rom. spălarea banilor (încadrarea legală: „criminalitate financiară”).

* Contraste. Se speră ajungerea la (şi se atinge) rezultatul firesc al operaţiei de îndepărtare a murdăriei şi a mirosurilor, ca şi atunci când în joc este lenjeria banală. Există, de altfel, asocierea celor două noţiuni, eventual în legătură cu „albirea”; vezi, de exemplu, titlul unei lucrări a ziaristului francez J.-P. Thiollet, „Beau linge et argent sale – Fraude fiscale internationale et blanchiment des capitaux” (2002). Însă, dacă, în fond, este vorba de albire, nicio dificultate în a ajunge la însăşi reevaluarea culorii banilor, contrastul de bază (antonimic şi etic) fiind reprezentat de negru. Deci, fără să ne modelăm raţionamentul pe determinisme de tip teoria monadelor, trebuia să ne întâlnim, pentru aprecierea miracolului eficienţei, cu black money, în legătură, fireşte, cu black market.

* Şi la noi! Ne-am aliniat rapid, conform adevărului exprimat de formula „Words and Things”, la pulsaţiile vieţii economice mondiale, iar mărturia o găsim în mass-media şi în legislaţie. După Dimitrescu, „Dicţionar de cuvinte recente”, sintagma bani spălaţi („bani obţinuţi pe căi ilicite investiţi în afaceri legale”) apare în presa românească chiar din 1991; după aceea, atestările abundă, în construcţii şi din perspective de tipul tuturor celor la care ne-am referit anterior (spicuim): „Soţ şi soţie din Alba, arestaţi pentru evaziune fiscală şi spălare de bani” (/ziarulunirea.ro/); „Spălarea banilor prin intermediul tranzacţiilor cu numerar” (onpcsb.ro/); „Elveţia a luat urma «banilor negri». 200 mil. dolari care urmau să fie folosiţi pentru mită, blocaţi în conturi” (/incont.ro/); „Banii negri ai Bisericii miliardare, ascunşi în sutane!” (/morometia.ro/). Ideea de contrast cromatic atrage: „Ce înseamnă spălarea de bani! Cum se «albesc» banii negri în 3 etape” (/antena3.ro/); „poliţiştii, hotărâţi să-i prindă pe patronii care fac bani negri din franzelă albă” (/stirileprotv.ro/), chiar ca joc facil de cuvinte: „Manevra lui T. e tonomatul roz de supt bani negri de la pacienţii «judeţeanului»” (/specialarad.ro).

* Mozaic coloristic. În materie de numirea banilor în româneşte, a banilor-monedă, fireşte, Hasdeu a remarcat fenomenul numit „numismatizare cromatică”, reprezentantul marcant al sistemului respectiv fiind galbenul „moneda de aur”; în aceeaşi ordine de reprezentări apar banul alb (în argoul mai vechi: albişori şi albitură), „moneda de argint”, sau (banii) roşii, numele celor de aramă, de mică valoare (vezi „banul roşu nu se pierde lesne”). Lexicalizarea şi expresivitatea au dus la distorsionări semantice: galbenii s-au… înroşit: astfel, celui unguresc i s-a mai zis „şi galben roşu, fiindcă era de aur” (Iorga, „Negoţul şi meşteşugurile în trecutul romănesc”, 1906). Iar bani albi au devenit oricare din cei puşi deoparte, pentru zile… negre!

* Verzii. Circulaţia dolarilor i-a atras unităţii monetare emise de SUA, după culoarea bancnotelor, denumirea autohtonă de verzi, cu dezmierdări argotice: „verzişori”, ba, făcând haz de necaz, chiar şi „verdeaţă”, „salate” ori „zarzavat”. Denumirea persistă, deşi americanii, pentru a îngreuna falsificarea, au purces la nuanţare cromatică; bibliografia ad-hoc ne pune la curent cu şansa unei vizualizări policolore: pe lângă binecunoscutul verde, la tipar se adaugă şi nuanţe de albastru şi portocaliu, de unde s-a ajuns, pentru bancnota de 20 de dolari, pe româneşte, la numele de verzişori portocalii. Nu ştim dacă şi ruşii au devenit atenţi, căci şi la ei dolarul era supranumit zelenîi.  

* Aşadar, miroase! Rom. spălarea banilor nu acoperă o nuanţă semnificativă din mersul operaţiei respective; engl. (to) launder are ca prim sens „a spăla şi a călca cu fierul” (îmbrăcăminte, lenjerie, textile), deci money laundering presupune o igienizare viguroasă şi complexă. Eliminarea murdăriei implica şi înmiresmare; deşi dicţionarele consideră că verbul din engleză are la bază lat. lavanda, ne-am putea gândi şi la it. lavanda, ce denumeşte apa de toaletă extrasă din tulpina şi frunzele plantei purtând acelaşi nume. 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi