De ce este extaziat domnul Paul Butnaru, preşedintele Camerei de Comerţ

Astfel, am putut afla că de fapt e bine în Iaşi, că am ajuns la nivelul din 2008, că am depăşit Ilfovul şi Argeşul, că echivalăm PIB-ul întregii Basarabii şi că, da, e regretabil, poate chiar tragic, dar Iaşul adună tot ce-i cheag din Moldova în detrimentul celorlalte judeţe. Acolo lumea munceşte pe brânci ca să cheltuiască progeniturile la noi. Acum, ce-i drept, Iaşul a început să mai strângă de prin jur, în special datorită Palasului, dar a prezenta asta de pe poziţiile unui statistician al discrepanţelor e o grabă impardonabilă. Este ca şi cum ai condamna faptul că, iată, Iaşul are pantaloni lungi, de apă adâncă, în timp ce celelalte judeţe au doar pantaloni scurţi. Realitatea este că toţi sunt rupţi în fund, iar comparaţiile nu-şi au rostul acum. Doar că, după cum se ştie, uneori este deosebit de greu pentru cineva, chiar bine intenţionat, să-şi vadă gaura din turul pantalonilor. Este, să recunoaştem, o operaţiune dificilă.

Ca observaţie generală, şi spusă fără răutate de altfel, multe organizaţii de breaslă, inclusiv ale oamenilor de afaceri, sunt reprezentate deseori de tipi cu firmele în insolvenţă, dar care conduc BMW X6, şi care au acea problemă la pantaloni pe care am arătat-o mai sus. Sau, cum se mai spune câteodată, la teorie stăm bine, practica însă ne omoară. Nu este cazul să insistăm, pentru că, la o privire atentă, găseşti şi multe calităţi domnului Butnaru. Să spunem totuşi că mesajele unui preşedinte de cameră de comerţ au o altă greutate şi, implicit, un alt orizont de aşteptare decât cele ale unei respectabile bunicuţe aflată în culmea fericirii pentru că la magazinul de pe colţ se găsesc gumari îmblăniţi…

Şi de ce este supărat domnul Sorin Iacoban, cel mai proaspăt şomer de lux din Iaşi

Ieri, odată cu intrarea în pâine a noilor parlamentari, s-a petrecut din astă lume şi ultima zi de muncă pe o leafă de peste 5.000 de lei pe lună a fostului deputat de Tătăraşi Sorin Iacoban. Gurile rele de prin preajma partidului zic că acestuia i-ar mai fi trecut din marea supărare pe Dragnea, după ce acesta l-a scos de pe liste, şi după ce el l-a pocnit cu zoaie de presă, în replică, în gazeta amicului Ghiocel, cu un articol în care îl făcea trădător şi ţărănuş de Teleorman. Dar, după cum se mai bârfeşte pe la partid, cică ex-deputatului încă nu i-a trecut supărarea pe viaţă, pentru că încă nu are la mână o garanţie că va prinde o funcţie din care să poată trăi la acelaşi nivel, şi că nu va trebui să se întoarcă la vechile metehne şi ciupeli de la postul de şef serviciu de la Politehnică. Voi ce spuneţi, dragi telespectatori: merită sau nu omul o funcţie pe viaţă de la 5.000 de lei pe lună în sus? Domnule Chirica, aveţi legătura cu provincia!