Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Florin Lăzărescu: Ce vindem Afară

GALERIE
florin lazarescu
  • florin lazarescu
- +

1. Aud destul de des – in special de la cei care n-au nimic de vanzare – pareri prezentate cu aer de expert despre „ce se vinde“ sau „ce-ar merge“ in Occident. Si ca artistii care au reusit sa scoata ceva „pe piata“, „Afara“, musai s-au ghidat dupa niste reguli simple, stiute de toata lumea.

De exemplu, nu putini cred ca povestile despre comunism prind acolo precum painea calda. Cumva vesticii sunt niste naivi care n-au alta treaba decat sa cada in limba dupa ce s-a intamplat la noi in vremea lui Ceausescu. Iar daca nu-s interesati de trecutul comunist, atunci s-ar parea ca au o placere deosebita sa traga cu ochiul la prezentul nostru mizerabil. Daca le-aratam tomberoane de gunoi, peturi pe camp, blocuri cutii-de-chibrituri, brute care-si bat nevestele, copii legati cu lantul de pat – ma rog, chestii de astea, atunci vom avea succes. Asta cand vine vorba de Romania. Altfel, daca vorbim in general, occidentalii apreciaza in special povestile legate de minoritati, de traficul de persoane, de violenta etc.

O tanara jurnalista de culoare, din tata congolez si mama sasoaica, orfana, discriminata pe motive religioase, lesbiana, usor disabilitata fizic, nefumatoare agresata, hartuita sexual la serviciu, membra a asociatiilor „Salvati bufnita argintie“ si „S.O.S. Ozonul in pericol!“,  navetista dintr-un sat romanesc intr-un oras de provincie, care a trecut prin ororile comunismului si se zbate sa supravietuiasca constrangerilor exercitate de actualul capitalism salbatic – cam asa ar arata, chipurile, portretul-robot al unui personaj care (odata traspus intr-o carte sau intr-un film) ar rade o caruta de premii si i-ar aduce artistului roman recunoasterea internationala. E-o reteta simpla, ce mare branza?, oricine ar putea-o aplica daca ar avea timp, conditii si – „lasa ca stim noi“ – pilele de rigoare. Asta daca ar fi sa se ia cineva dupa cliseele care – se zice – starnesc interesul criticilor si compasiunea publicului din Occident.

In realitate, cred ca nici un artist nu-si poate gandi cartea sau filmul pornind de la ele, la fel de bine cum nici Occidentul nu reactioneaza pavlovian la ele. Eu cred ca ecuatia e mai simpla: daca cineva are musai de spus o poveste onesta, autentica, despre orice, si o face cu talent, atunci cu siguranta isi va gasi cateva urechi, in Romania sau aiurea prin lume, care s-o asculte. Restul, pentru a capta mai multe urechi, e o treaba de marketing.

2.

Sigur-sigur nu sunt, dar tind sa cred ca asta ni se trage de pe vremea comunismului, de cand – cel putin noi, copiii – cadeam in limba pentru orice jucarioara de plastic care purta inscriptia „made in“ (citit cum se scrie). Aproape ca nici nu conta ce tara straina urmeaza dupa acest „made in“, insemnul garanta fara nici un dubiu o calitate care in nici un caz nu putea fi obtinuta in Romania. Si pe cei mai mari – tin minte – ii vedeam destul de des manifestandu-si admiratia pentru orice lucru neromanesc si neincrederea absoluta, din start, pentru tot ceea ce „se face“ la noi. Iar astazi neincrederea in ceea ce producem, in ceea ce reprezentam ca natie, mi se pare ca e adevaratul nostru brand de tara.

Si am ca exemplu la indemana „noul val“ din cinematografia romaneasca. Nu-i doar o impresie de-a mea – in ultimii ani filmul e printre cele mai vizibile lucruri bune facute de romani. Poate n-o fi „valul“ atat de genial pe cat se spune, cert e ca-i – si insist – un lucru bun, incontestabil pentru orice om cu capul pe umeri. Nu si pentru unii romani.

Si ma refer aici, in primul rand, chiar la cinefili impatimiti pe care i-am auzit cu urechile mele ca „nu ma pot uita la mizeriile/mizerabilismele astea romanesti“. Ce sa mai spun de vocea publicului larg?

Cum stiam ca toti regizorii romani care au avut succes peste granita „si-au luat-o calda“ de la mare parte din publicul romanesc, chiar am urmarit reactiile cu atentie, imediat dupa ce vin premiile din strainatate. Pe langa felicitari firave, apar imediat observatiile romanilor adevarati. Am pescuit mai multe comentarii de pe net, dar e suficient sa reiau doar unul, care sintetizeaza un mod tipic de gandire: „Bai, astia castiga criticandu-ne pe noi! Se mira Europa si lumea toata de ce se intampla aici si pentru asta primesc premii, nu ca ar fi ei asa mari... Lasati-o naibii de treaba, artistii lui peste! Nu ne mai «pictati» ca pe ultimii oameni din lume! Nu va mai bateti joc de noi, ca or sa creada toti ca asta-i tara dezmatului, a hotiei si a criminalitatii! Sa va stea premiile in gat ca ne-ati terfelit, ne-ati facut albie de porci ca sa ramana aia de-afara cu gura cascata si sa va premieze. Mancati din hoitul tarii, nehalitilor!“.

Ma intreb si eu: o avea vreo vina „pictorul“ pentru „peisajul“ pe care il are zilnic in fata ochilor, traind in Romania? Unde-s faptele alea frumoase ale romanilor pe care sa le „picteze“ regizorii nostri si sa „dea pe spate“ restul lumii?  Nu-i cumva o mare performanta sa obtii macar un lucru bun (daca nu frumos, genial, dupa gusturile unora) din toata uraciunea „made in Romania“?

Text părut în Suplimentul de Cultură

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri