Fotbal pe gheaţă, întrebări şi răspunsuri

Prima întrebare: era neapărat nevoie să se joace meciurile de Liga I în februarie? Cei care trebuie să răspundă la această chestiune nu sunt numai conducătorii LPF, organizatorii campionatului, ci şi cei de la Federaţie. Oamenii lui Gino Iorgulescu sunt, din punct de vedere administrativ, subordonaţi FRF, iar programul competiţional se stabileşte în concordanţă cu programul naţionalei care, firesc, are prioritate. Aglomerarea programului competiţional este un balast important pentru prăpăditul fotbal românesc, însă nu exhaustiv. În sezonul trecut, în aceeaşi formulă, campionatul s-a scos onorabil la liman, deşi participarea naţionalei la Euro 2016 a impus încheierea mai devreme a sezonului. Şi chiar fără probleme. Problemele au apărut acum, iar explicaţiile sunt de natură meteorologică: ne-am cam obişnuit cu iernile blânde şi când a venit una mai năzuroasă ne-a tras plapuma de pe ochi. Mai trebuie adăugat aici ceva: când s-a lansat proiectul “14 echipe plus play-uri”, cu trei ani în urmă, s-a gândit această fază ca una de tranziţie spre o ligă I cu 12 echipe, deci cu 2-4 etape mai puţin. Acum nu se mai spune nimic despre asta. Oricum, răspunsul la prima întrebare este NU! Altă întrebare.

De ce trebuie musai instalaţie de încălzire a suprafeţei de joc? În 2008, s-a pus pentru prima dată problema încălzirii gazonului, dar consultativ, ca o recomandare inclusă în manualul de licenţiere. Tonul “recomandării” a devenit din ce în ce mai vehement, pe măsura vizualizării patinoarelor ad-hoc şi accidentelor care apăreau la tot pasul în Liga I. Să nu spună nimeni că “ehehei, dragii moşului, pe vremea mea jucam pe terenuri desfundate la minus 25 de grade şi n-aveam nici pe dracu’”. La nivelul de astăzi şi, mai ales, la ritmul de astăzi în Liga I, care tinde să se racordeze la fotbalul internaţional, preocuparea pentru protecţia fizică a jucătorilor trebuie să fie primordială. Şefii de cluburi ştiu că sezonul 2016-2017 este ultimul în care problema instalaţiilor de încălzire rămâne la stadiul de recomandare. Anul viitor, va fi înscrisă ca o condiţie obligatorie în procesul de licenţiere. ASA Târgu Mureş a primit licenţa în acest an, deşi n-avea instalaţie de încălzire la stadionul Transil. Prin derogare, care a obligat echipa Pandurii Târgu Jiu să se prezinte la meci, iar gestul de a se retrage la pauză, după o repriză petrecută în infern, a fost pedepsit cu meci pierdut la masa verde, amendă şi depunctare. La Iaşi există instalaţie de încălzire, dar nu funcţionează taman în ziua în care este mai necesară ca oricând. Că s-a stricat, că societatea garantă e în faliment, că s-a făcut economie de energie (puterea instalată pentru un teren de fotbal este în jur de 700-800 kw) nu contează prea mult.. Când instalaţia nu se foloseşte timp îndelungat, are nevoie de o perioadă de rodaj de 6-7 zile pentru a intra la parametrii optimi, iar – deşi stadionul aparţine Primăriei – clubul plăteşte factura în calitate de utilizator. Răspuns: n-a fost musai, dar va fi! Această întrebare răspunde şi la aceea “de ce la Botoşani se poate juca şi la Iaşi nu?”. Pentru că la Botoşani încălzirea funcţionează. De altfel şi disputarea meciului de la Botoşani este, la ora actuală, incertă… Altă întrebare.

Trebuia să ceară Astra aprobarea Iaşului pentru amânare? Din punct de vedere protocolar, da, însă Astra nu a cerut amânarea pentru a avea timp mai mult de pregătire a meciurilor din Europa League. Astă vară, FC Steaua şi Politehnica Iaşi au căzut de acord cu amânarea meciului direct, pentru că ambele echipe erau înscrise în tururile preliminarii ale Cupelor Europene. Chiar dacă ele au susţinut (Prunea dixit!) o “etapă intermediară”. De multe ori s-au făcut excepţii, în special, în favoarea echipelor bucureştene care participau în cupele europene, însă e greu de spus că Astra a avut parte de vreun favor. Astra Giurgiu este singura echipă românească ajunsă în primăvara europeană, cu un patron în detenţie şi fără prea mari resurse de a unge ţâţâni de uşi capitonate. Conducătorii Astrei au aflat de starea stadionului din Iaşi, au ascultat prognozele meteo şi au cerut amânarea meciului. Că au discutat sau nu cu Prunea, nu ştim (chiar dacă Prunea susţine contrariul!), dar dacă au discutat, în mod cert s-au izbit de refuz. Atunci Buduru şi Coman au făcut memoriu la LPF şi au obţinut această amânare.O amânare care protejează de evenimente nedorite o echipă românească cu şanse de a urca în optimile Ligii Europa, dar care ajută şi Iaşul, echipă încă nesituată la maximum de turaţie pentru abordarea îndrăzneţului obiectiv numit play-off. Că nu numai Budescu se poate “rupe" pe un teren îngheţat, ci şi Cristea sau Frăsinescu. Răspuns oscilant, cu înclinaţii spre “nu”. Altă întrebare.

Ultima. Este justificată reacţia viscerală a preşedintelui CSM Politehnica Iaşi la aflarea veştii? În primul rând răspunsul e Nu. Însă, dragi ieşeni, încă nu v-aţi obişnuit cu Prunea? Un tip în general raţional şi comunicativ, dar care o cam ia razna când e călcat pe bătătură. A mărit preţul biletelor la meciurile cu Steaua până la sumele astronomice declarate la nervi? A făcut vreun protest la FRF cu privire la regula U21? A mai revenit la subiectul Stoichiţă – director tehnic în FRF? Nu. Nu. Nu. Reproşurile lui Prunea rămân fără urmări. Meciul CSM Poli – Astra se va juca pe 2 martie, zi în care nu se va produce niciun cataclism natural sau aritificial  în Copou. Alte întrebări nu mai sunt.