Hai cu referendumul

Decizia de luni, prin care DNA şi-a declinat competenţa pe OUG 13 către Parchetul General, a devoalat un plan mai amplu al Guvernului de dezincriminare a unor infracţiuni de corupţie. Potrivit procurorilor, în şedinţa Executivului din 18 ianuarie, Florin Iordache le-a propus specialiştilor din Ministerul de Justiţie o schiţă de proiect, un draft, care prevedea, pe lângă radierea totală a infracţiunilor de serviciu, modificarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor de dare şi luare de mită, de trafic şi cumpărare de influenţă. Astfel de informaţii au mai circulat în spaţiul public, pe surse, dar este pentru prima dată când un document oficial pune în context aparaţia OUG 13. Modificarea infracţiunii privind abuzul în serviciu era un pas mărunt, un detaliu urgent, dintr-un mecanism complex de relaxare a legislaţiei anti-corupţie.

În lumina acestor informaţii, cu atât mai bizară pare decizia Curţii Constituţionale de luni, prin care magistraţii au invalidat ancheta declanşată de DNA la Guvern. Nu cumva pasivitatea procurorilor ar fi privat societatea de acces la informaţii de interes public, acces care, potrivit articolului 31 din Constituţie, “nu poate fi îngrădit“? Sau poate, în opinia judecătorilor, modificarea pe ascuns a legislaţiei penale nu reprezintă o informaţie de interes public? De fapt, ar fi cazul să nu ne mai amăgim. După refuzul de a analiza pe fond OUG 13 şi lovitura sub centură trasă DNA, a devenit clar că judecătorii CCR n-au uitat ce politicieni le-au aşezat roba şi că, în consecinţă, vor interpreta “nostalgic“ legea fundamentală. Poate nu toţi, dovadă opiniile separate din motivări, dar suficient cât actuala majoritate PSD – ALDE să se simtă confortabil. Dacă până luni “draftul“ lui Iordache stătea închis într-un sertar din Kiseleff, după deciziile CCR, Dragnea şi compania întreabă de zor la cine a rămas cheia. Unde mai pui că şi Consiliul Superior al Magistraturii pare o instituţie cu tendinţe “nostalgice”, a se vedea propunerea de anchetare a Procurorului General.

În aceste condiţii, singurul care mai poate opri tăvălugul anti-anti-corupţie rămâne preşedintele Iohannis. Cu sprijinul nostru. Pe cât de naivă părea ideea unui referendum pe tema justiţiei în urmă cu o lună, pe atât de pragmatic mi se pare astăzi demersul. Cu o singură condiţie. Întrebarea să fie suficient de explicită cât să ţină închis sertarul din Kiseleff. Dintre toate formulările apărute în spaţiul public, cea mai exhaustivă mi se pare propunerea făcută de jurnalistul Liviu Avram: “Sunteţi de acord cu înăsprirea legislaţiei privind combaterea infracţiunilor de corupţie şi de serviciu, precum şi a legislaţiei privind integritatea funcţiei publice?“. Un răspuns afirmativ la această întrebare, validat de majoritate, ar anula ab initio orice demers viitor de relaxare a legislaţiei anti-corupţie. Mă rog, de la un trio PSD-ALDE-CCR te poţi aştepta la orice, dar în mod cert le-ar inhiba pofta.

Dincolo de efectele juridice, un referendum pe justiţie ar reaşeza piesele pe tabla politică. Mai întâi, preşedintele ar da şah PSD, readucând în dezbaterea publică tema anti-corupţiei, singurul subiect care aşază partidul lui Dragnea cu faţa la zid. Apoi, cel puţin pe termen mediu, ar neutraliza armele cu care îl tot ameninţă PSD: referendumul cu familia tradiţională şi cel privind imunitatea/ suspendarea preşedintelui. Pentru că oricât de mult şi-ar iubi românul nevasta sau l-ar detesta pe neamţ, prea multe întrebări “existenţiale” îl deranjează la stomac. De altfel, de remarcat că în ultimele zile, tot mai mulţi lideri PSD, în frunte cu Dragnea, au transmis mesaje implicite Palatului Cotroceni prin care cer renunţarea la consultarea publică. PSD se teme. De partea cealaltă a tablei, referendumul i-ar oferi posibilitatea lui Iohannis să înţeleagă mai bine de ce “pioni“ se poate debarasa în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2019. Unii liberali vor strâmba din nas la ideea de a cheltui resurse pentru un concept atât de diafan, precum integritatea. Or, cine strâmbă din nas, pac un şut în fund. Nu în ultimul, referendumul ar însemna un examen de maturitate pentru societatea românească. Lecţiile din stradă, rememorate în drum spre cabina de vot.