Huiduieli transpartinice pe 24 ianuarie

Unul dintre cele mai comice sfaturi pentru cariera lui Victor Ponta a venit de la un membru ieşean al partidului, peste capul şefului său, Gheorghe Nichita: să se ferească să ajungă la Iaşi pe 24 ianuarie, pentru că huduielile din Piaţa Unirii „cântăresc foarte greu în cariera unui politician”. De aici, este convinsă tânăra speranţă pesedistă, s-a tras şi piaza rea pentru Traian Băsescu. Teama, vecină cu superstiţia, ne spune multe despre nisipurile mişcătoare parcurse de partidul de guvernământ şi trădează starea activului de bază, din ce în ce mai conştient de pierderea puterii. Scenariul în mare pare schiţat, urmează stabilirea detaliilor. Departamentul de comunicare al PSD este copleşit de o temă publică de dezbatere pe care nu are idee cum să o pareze: cât se mai poate împiedica sfârşitul politic al lui Victor Ponta? Cât timp se mai poate menţine, de fapt, puterea de către PSD? Când şi în ce condiţii va capitula guvernul? 

Câţiva factori, separaţi sau complementari, ne pot da un răspuns. În primul rând, ar fi de urmărit evoluţia noului concurs de denunţuri desfăşurat în sediul DNA pe câteva dosare fierbinţi: contractele cu fonduri publice derulate de firmele vicepremierului Liviu Dragnea, aspectele neconstituţionale şi penale legate de organizarea alegerilor prezidenţiale ori ştergerea datoriilor Rompetrol şi conexiunile cu afacerile familiei Ponta etc. Tehnica doborârii adversarilor prin devoalarea infracţiunilor are o tradiţie bogată în partid şi se pare că acum s-a strâns muniţie pentru răsturnarea a zeci de guverne Ponta. Dacă DNA avansează rapid pe firul hoţiilor, poate provoca schimbări fulgerătoare şi compromiterea totală, un argument în plus pentru coagularea unei alte majorităţi parlamentare.

Partea comică este că „alternativa”, pretendentul vocal la şefia partidului, este Mircea Geoană, un personaj de paie şi perdant celebru cu pretenţii de vizionar, în tandem cu inegalabilul Marian Vanghelie. Vânător de locuinţe RAPPS până la 56 de ani, Geoană încearcă să croiască o platformă internă (debusolată din start), aceea a compensării mazilirii lui Victor Ponta, deci pierderea guvernării, cu o aşa-zisă soluţie germană – o largă coaliţie între PSD şi PNL la guvernare „până în 2020!”. Dacă nu ar semăna cu o cafteală clasică pentru funcţii, probabil că ar merita mai multă atenţie. Ne rămâne să numărăm câţi PSD-işti (independenţi) vor vota la o adică pentru căderea propriului guvern.

Nu ştim în acest moment cât sunt dispuşi liberalii să ofere aliaţilor actuali ai PSD. Deschiderea discuţiilor pentru formarea unei noi majorităţii, recunoscută de liderul PNL, Alina Gorghiu, este ca, întotdeauna, netransparentă. Aceasta creşte libertatea de mişcare şi de şantaj în cazul UNPR, mereu în slujba „intereselor naţionale”. UNPR, alături de dizidenţii grupării Geoană-Vanghelie, poate contribui la oastea de strânsură a unei alte majorităţi parlamentare. Generalul Gabriel Oprea aşteaptă garanţii ca de obicei: o listă de posturi grase.

Dar relaţia cu adevărat impredictibilă şi importantă este dura negociere internă dintre Victor Ponta şi baroni. Alături de ei, premierul rămâne greu de urnit, dar dacă îi întorc spatele, s-a sfârşit. PSD nu a depăşit şocul alegerilor, responsabilitatea fiind pasată de la centru în teritoriu şi viceversa. Radu Mazăre i-a cerut deschis din nou demisia, ca o „soluţie onorabilă”, după pierderea alegerilor. Marian Oprişan ameninţă că va rămâne şef „cu condiţia să nu se mai comporte ca Adrian Năstase" şi că „lucrurile se vor schimba în PSD", dacă Victor Ponta şi Liviu Dragnea „nu vor înceta să arunce responsabilitatea pentru pierderea alegerilor prezidenţiale asupra primarilor şi asupra preşedinţilor de consilii judeţene". Le displace, bineînţeles, tot ceea ce a putut propune şeful pentru reformă internă: limitarea numărului de mandate, interdicţia de a deţine concomitent funcţii publice şi politice, modificarea legii alegerilor locale şi a alegerii preşedinţilor CJ, propuneri menite să scoată partidul de sub influenţa baronilor.

Doar timpul va decide ce anume îi va provoca sfârşitul lui Ponta. Ceva din toate, dar, bănuim, mai ales propria lăcomie. Cert este că venirea PNL nu garantează în niciun caz altceva decât ceea ce a „înfăptuit” PSD. Discuţiile despre reformă internă, adoptarea unor criterii şi filtre de integritate sunt complet blocate printre liberali. Succesul de la prezidenţiale le-a inoculat ideea că lumea îi preferă aşa cum sunt acum. Se înşeală. O vor înţelege la fluierăturile din 2016-2017. Poate la Iaşi, tot pe 24 ianuarie. Îi aşteptăm.