Iaşi – ECoC 2021 (I)

Uneori, înainte de a-mi începe cursul sau unele seminarii şi lucrări practice, le propun studenţilor câteva întrebări, menite să-mi susţină discursul ulterior. Una dintre întrebările adresate a fost: "Dacă veţi dori să vizitaţi în 2018 o pinacotecă, veţi prefera una din Iaşi sau una din Cluj?". 2018 a fost ales ca reper, deoarece autorităţile ieşene au declarat că acesta va fi anul în care va fi redat publicului Muzeul de la Palatul Culturii. Deşi structura răspunsurilor a fost mult mai echilibrată, decât în cazul altor întrebări "incomplete" menite să identifice cât de pozitivă este imaginea de marcă a locurilor din România, pinacoteca din Cluj a fost cea preferată de ceva mai mult de jumătate dintre respondenţi. Din motivaţia alegerii lor, cei care au preferat pinacoteca ieşeană erau mânaţi fie de patriotismul local, fie de curiozitatea de a vedea un spaţiu de expoziţie renovat, iar o parte dintre intervievaţi erau actorii cei mai raţionali pe care i-am identificat – ei gândeau în termeni de accesibilitate (distanţă-timp, distanţă-cost). Cei care au preferat pinacoteca din Cluj, au motivat alegerea fiind influenţaţi de imaginea de marcă superioară a Clujului. Nimeni nu s-a ghidat după importanţa colecţiei de tablouri, unde pinacoteca clujeană nu se poate compara din punctul de vedere al importanţei autorilor şi al valorii lucrărilor cu cea din Iaşi.

(Am folosit paragraful de mai sus ca introducere deoarece pentru majoritatea candidatelor la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 – ECoC – abrevierea în limba engleză -, Clujul este principalul contracandidat.)

În ultima săptămână, domnul profesor dr. Florin Cîntic, vicepreşedintele Fundaţiei Iaşi – Capitală Culturală Europeană 2021, a propus spre dezbatere publică materialul "Propunere de strategie culturală a Municipiului Iaşi 2015-2025", care se doreşte a fi un rezumat al strategiei culturale a oraşului nostru în vederea candidaturii la titlul ECoC 2021. Pornind de la un articol apărut în Ziarul de Iaşi în care se afirma că "în timp ce Iaşul lucrează pe un draft de strategie, restul competitorilor au deja strategia realizată", am realizat o lectură, mai degrabă în diagonală, a acestui text, dar şi a unor texte similare, ce vizează strategiile culturale ale principalelor contracandidate. Menţionez că în cursa pentru titlul de Capitală europeană a culturii 2021 şi-au anunţat participarea şi Bucureşti, Timişoara, Cluj, Sfântu Gheorghe, Craiova, Arad, Brăila, Alba-Iulia şi Braşov. Lăsând la o parte Bucureştiul, a cărui candidatură este imorală în acest context, deoarece este un oraş prea mare pentru a-i contesta cineva rolul cultural la nivel naţional şi european, capitală a unei ţări suficinent de mari pentru a lăsa privilegiul de a fi ECoC 2021 unui oraş secundar, aşa cum procedează şi mai modestele capitale europene, mi-am focalizat atenţia asupra celor trei oraşe care se erijează în metropolele culturale ale provinciilor româneşti Transilvania, Banat şi Oltenia, cu alte cuvinte, Cluj, respectiv Timişoara şi Craiova. În ciuda faptului că Timişoara şi Clujul şi-au "definitivat" strategiile, lucrurile nu stau atât de rău pentru candidatura oraşului nostru, aşa cum transpare din fragmentul citat mai sus.

Pentru a vă capta atenţia, am să încep comparaţia dintre oraşele contracandidate pornind de la cele afirmate şi propuse de D-l. Florin Cîntic, probabil persoana cea mai avizată dintre cele care construiesc strategia Iaşi ECoC 2021. "Pre-Textele" sunt cel puţin la fel de interesante! Articolele ce au precedat "Propunerea de strategie culturală a Municipiului Iaşi 2015-2025"apărute la rubrica Opinii din ZdI (Cine "merită" să fie capitală culturală europeană, Linia de start I şi II etc.), scrise mai degrabă într-o logică fuzzy, presărate uneori cu maliţiozităţi (nu ştiu dacă sunt adresate naivilor ieşeni ori anumitor personaje angrenate în acţiunea Iaşi ECoC 2021, sau pur şi simplu sunt utilizate pentru a da savoare textelor în cauză – puţin important!), ne îndreaptă atenţia asupra faptului că nominalizarea ECoC nu reprezintă un "premiu" pentru trecutul cultural al oraşului, ci o recunoaştere a calităţii strategiilor menite a potenţa centrul cultural în viitorul apropiat, dar nu oricum, ci în contextul regional/ naţional/ transnaţional/ european. De fapt, geografia/ (trans-)scalaritatea/ contextul spaţial sunt foarte prezente în scrierile domnului profesor, inclusiv în "Propunerea de strategie culturală a Municipiului Iaşi 2015-2025". Această raportare la diverse nivele scalare, cât şi taxonomia obiectivelor, prezentate ca obiective strategice şi operaţionale, reprezintă punctele forte ale rezumatului strategiei în raport cu documentele similare ale celorlalte candidate.

Două obiective mi-au atras atenţia în taxonomia domnului profesor, prin originalitatea lor. Unul e inserat ca obiectiv strategic: "Asumarea de către Iaşi a rolului de releu regional în domeniul valorilor culturii şi democraţiei europene, precum şi a strategiilor de dezvoltare a creativităţii şi a potenţialului economic al culturii către oraşele partenere Chişinău (Republica Moldova) şi Cernăuţi (Ucraina)", iar celălalt ca obiectiv operaţional: „încurajarea programelor de traduceri, de povestiri şi istorie orală care să pună în valoarea resursele şi identitatea regională". Doar dacă ne referim la aceste două repere, ce demonstrează înţelegerea deplină de către autor a mecanismelor spaţiale ale sistemului cultural, tot avem un atu important al viitoarei strategii culturale, în raport cu strategiile celorlalte candidate. Restul, … pe sâptămâna viitoare.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi