Caută 
4 MIN
* O banală căutare pe net arată că multe popoare din multe colţuri ale globului, dacă putem zice aşa, sărbătoresc 1 Aprilie, ca zi a păcălelilor. De fapt, păcăleala se află în fiinţa fiecăruia dintre noi, e înscrisă în ADN; nu doar oamenii păcălesc, există multe cazuri în lumea animală, păcăleşte şi câinele (el se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa-n gură), păcăleşte şi mâţa (a furat iar, ca o hoaţă, / un picior întreg de raţă / şi-apoi, după ce i-a ros / toată carnea, pân’ la os, / a dus osul, binişor, / în coteţul lui Azor, / ca pe el să-l bănuim / şi să nu îl mai iubim). Şi plantele păcălesc, au culori atractive şi împrăştie arome, să atragă insectele în scop de polenizare – sau de prânz, dacă e vorba despre plante carnivore.
* Frontiera dintre păcăleală şi minciună e ca în Spaţiul Schengen, se trece fără probleme prin ea; la fel, cea dintre păcăleală şi gluma de autobază, de meşteri, gen "Pune mâna pe sârma aia, că am scos firul din priză!". Nici între păcăleală şi discurs politic nu e o fâşie arată prea lată, dar, de cele mai multe ori, discursul se apropie nu de păcăleala nevinovată, ci de minciuna sfruntată…
* Dacă vă uitaţi în calendar, vedeţi că azi este 1 Aprilie, Ziua Păcălelilor! Dacă vă uitaţi pe scaun şi vedeţi pioneze, bolduri sau cerneală, dacă vă uitaţi în palmă şi vedeţi urme de smoală de pe clanţă, dacă treceţi degetele prin păr şi găsiţi gumă mestecată, înseamnă că alţii s-au uitat în calendar şi mai devreme, aşadar s-au comportat ca atare… Azi, pe ultima sută de metri, puteţi păcăli şi voi; să nu vă îngrijoraţi dacă nu vă vin idei: mergeţi la cel mai apropiat magazin specializat în farse şi păcăleli! Am fost pe-acolo şi iată ce am aflat:
* * *
– Bună ziua. De unde ideea de a face magazin de păcălituri?
– Bună ziua. De păcălituri bio, ecologice, mai exact, trebuie să precizez. Deci, eu am fost, mai demult, gestionar la aprozar, vindeam nu glume, ci legume, dar tot îmi plăcea să păcălesc clienţii, ca acum. Pe vremea aia am avut neplăceri; acum am ales o carieră care să-mi facă şi plăceri, mai ales că am experienţă, am fost şi cârciumar, patron de local.
– Cum păcăleaţi clienţii? Ei ce ziceau: râdeau, se amuzau?
– Ei nu se prindeau că sunt păcăliţi, la halul în care erau, nici nu mai simţeau că vinul de taburet de la socru-meu nu-i franţuzesc şi că vodca din import e făcută în cadă. Nu se prindeau nici de păcăleala de pe nota de plată.
– Acum păcăliţi lumea cinstit şi pe faţă, cum s-ar spune; chiar, ce articole de făcut glume, de păcălit cunoscuţii, aveţi în magazin?
– Cunoscuţii prieteni sau cunoscuţii duşmani, trebuie să precizaţi, sunt categorii bine definite! Pentru cei prieteni avem ţigări care pocnesc, cu gămălie de chibrit; pentru cei duşmani avem ţigări care pocnesc, cu azotat de amoniu… E mai altfel, s-a întâmplat să vină clienţi să ne spună că le-au sărit la unii capetele în aer, dar nu foarte grav.
– Excrementele de câine sunt de plastic, de făcut glume, nu?
– Excrementele de plastic sunt de câine, am actualizat poanta! De câine, dar par de plastic, iar cine le vede crede că-i poanta veche, le ia în mână sau le calcă…
– La asta vă refereaţi când ziceaţi că aveţi produse bio, ecologice?
– La asta şi la gândacii de bucătărie, de făcut glume cu ei, în mâncare, să creadă victima că sunt falşi şi să-i bage în gură…
– Iar ei sunt falşi, nu?
– Falşi de sub chiuvetă şi din cămară: priviţi, ăla încă mai mişcă un picioruş!
Îți recomandăm
