Pauză de reclame

vineri, 27 martie 2015, 02:30
3 MIN
 Pauză de reclame

* Deseori ne apucă o lehamite, o scârbă, mai ceva ca aia de după ce umbli cu bancnote de un leu (de 200 de lei sunt curate, iar alea de 500 aproape sterile, că trec prin puţine mâini şi mulţi români nici nu le-au văzut, darămite să le fi avut). Lehamitea vine nu de la bancnote de un leu, ci de la televiziunile de doi lei, peste care mai dăm.

Asta-i situaţia, programele din grilă au fost fixate de operator în locuri bine stabilite, deci n-avem cum să eliminăm Antena 3, Antena Stars, posturi de manele sau altele de teapa lor, încât să rămânem cu doar vreo 15 canale OK. Problema este că şi pe posturile la care ne uităm dăm peste chestii care stârnesc lehamite – cum a fost alaltăieri, când am zis să ne mai informăm de la Realitatea şi am dat peste cei mai aleşi dintre români, nişte parlamentari PSD, în contextul cu Şova, care s-a scăpat pe el (mai exact, a fost scăpat de alţii) – nu intrăm în detalii, că iar ne apucă. De-aia am zis că ar fi cazul să mai facem şi altceva, să luăm o pauză de reclame, cum ar veni…

* De multe ori pe zi prindem un anume clip destinat unor anumite persoane care, dacă au anumite probleme, pot apela la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Pot, dacă pe lângă probleme mai au şi televizor şi dacă înţeleg limba noastră sau engleza. Sinceri să fim, ni s-a părut că doamna din clip, o asiatică între două vârste (aşa pare; în caz că e un domn, ne cerem scuze) fără drept de şedere în România, fără bani de întors acasă şi cu o privire defel optimistă nu prea arată a telespectatoare înfocată, chiar dimpotrivă. De fiecare dată când prindem clipul ăsta ne punem, fără să vrem, aceeaşi întrebare: la tristeţea de pe faţa ei şi la situaţia în care a ajuns n-o fi, cumva, bona filipineză angajată de Ponta? Aşa s-ar putea explica perioada asta proastă, prin care trece…

* Dacă tot am început cu reclame, rămânem pe reclame, nu le amestecăm. Tot deseori dăm peste un spot cu o tanti care laudă vreme de câteva minute binefacerile lăptişorului de matcă şi tot la întrebări ajungem. Lăptişorul ăsta de matcă o fi de post sau de dulce? Numele de lăptişor arată că e vorba despre o cantitate mică şi că, dacă e mai mult, este lapte de matcă? Se poate obţine din el smântână de matcă, urdă şi telemea de matcă? Oare brânza din lăptişor de matcă de la Sibiu e mai bună decât altele? Cei care ies cu mătcile la păscut sunt ciobani sau apicultori? Pe lângă turmă bâzâie bondari, pe post de dulăi, să apere? Există vreo baladă "Albiniţa", despre un apicultor moldovean pe care îl omoară apicultorul vrâncean şi cel ungurean? Şi, dacă tot am ajuns aici, avem întrebări legate şi de laptele de soia: cei din branşă se numesc oieri sau soieri?

* Multe, foarte multe reclame la diverse chestii pentru dormit – saltele, pilote, perne sau pături, cât mai comode şi mai confortabile. Mult mai multe decât la produsele care n-au treabă cu somnul, ci cu munca (dintre care am reţinut pisica specială pentru şters vinul de pe pereţii proaspăt zugrăviţi). Un extraterestru care ar analiza viaţa de pe Terra doar din programele TV prinse pe nava lui ar rămâne cu senzaţia că, în România, principala ocupaţie e dormitul şi că oamenii sunt atât de săraci, încât nici n-au bani de o bidinea şi de-aia folosesc mâţa. Treaba cu sărăcia e întărită şi de reclamele la cuţite speciale, din care extraterestrul ar putea înţelege că oamenii de prin părţile locului îşi taie pantofii să-i mănânce. Un week-end vesel să avem!

Comentarii