Caută 
4 MIN
Ce asemănare este între „doctorul” Victor Ponta, hăituit în ultimii ani cu acuzaţii de plagiat, şi solidaritatea pe care a manifestat-o instinctual împotriva investigării filierei şpăgilor de la bacalaureat?
Organizarea oricărui concurs sau examen nu poate fi perfectă. Recunoaşterea breşelor, erorilor sistemului este prima dovadă de onestitate şi bune intenţii. În 2011 şi 2012, bacalaureatul a devenit, datorită introducerii sistemelor de supraveghere şi control mai stricte, un examen mai serios, cel mai serios şi popularizat examen organizat de statul român. Profesorii începeau să-şi recâştige demnitatea, readucând credibilitatea într-un domeniu recunoscut pentru demoralizarea şi demotivarea masivă a personalului. Rata de succes, sub 50%, a reprezentat un şoc, nu doar pentru că a pus în discuţie calitatea reală a învăţământului, cât şi pentru că a revalorizat neaşteptat ideea de concurs real, exerciţiu aprope uitat, neverosimil şi neimaginat pentru părinţi şi tineri deopotrivă, crescuţi în cultura şpăgii sau, pur şi simplu, a toleranţei la copiat. Era o formă de reamintire a implicaţiilor meritocraţiei la scară largă. Ideea că numai unii, mai buni, reuşesc, şi, de regulă, pe merit, în timp ce alţii eşuează, a indus însă o mare doză de frustrare în sânul a sute de mii de familii. Numărul celor implicaţi în stresul bacalaureatelor din aceşti trei ani, 2011- 2013 (tineri şi părinţi), depăşeşte cu mult un milion de persoane. Vorbim, aşadar, de o majoritate socială „picată”, ce refuza ideea că odraslele nu sunt acei candidaţi minunaţi, inteligenţi, gata să îmbrăţişeze cariere fulminante cu ajutorul fabricilor de diplome universitare.
PSD s-a plasat natural şi convins de această parte a societăţii, nu doar pentru a reporni urgent fabricile de diplome, prin introducerea bacalaureatului la liceele cu profil tehnologic, cât şi pentru că reprezintă o formă de solidaritate şi comunicare simbolică cu propriul electorat. PSD se plasează de partea celor care nu reuşesc să îndeplinească criteriile de avansare academică, de aceea îmblânzirea lor s-a numărat prin primele măsuri ale ministerului; nu pot respecta criteriile de integritate academică, aşadar mecanismele şi instituţiile de amendare a plagiatului au fost demantelate; este solidar cu copiii insuficient pregătiţi pentru examenul de capacitate, prin urmare a considerat că este nevoie de subiecte extrem de uşoare, care nu fac o departajare şi îi frustrează pe cei mai buni; şi, în fine, nu pot trece bacalaureatul, deci ar fi nevoie de o versiune „soft” şi, dacă se putea, mai îngăduitoare, fără examinatori „frustraţi care au satisfacţii sadice că pică elevi”, cum ne spune Victor Ponta. PSD se află de partea majorităţii, a celor care nu sunt capabili sau nu sunt convinşi că, prin propriile lor capacităţi intelectuale şi muncă depusă, au şanse la un examen sau la diferite probe de selecţie publice corecte. Mesajul politic nociv pentru viitorul României este că un regim, guvern sau partid tinde să protejeze candidaţii şi familiile care fac din trişat, fără urmă de ruşine, un sistem de reuşită în viaţă şi, la fel de grav, că unii, care mai susţin menţinerea standardelor şi corectitudinii, ar fi reprezentanţii unor forme de represiune. La altă scară, este o parte din imaginarul politicienilor corupţi puşi faţă în faţă cu respectarea legii şi a normelor de integritate.
Poziţia premierului Ponta în cazul şpăgii de la bacalaureat este o bornă în spectacolul duplicităţii personale, nu doar fiindcă reprezintă o intervenţie politică în justiţie. Ne arată că discursul premierului nu încearcă că capteze două tabere, să împace stânga cu dreapta, pe liberali cu socialişti, să compatibilizeze lobul stâng anti-european al creierului său cu lobul drept pro-Merkel, să îmbine aşteptările asistenţiale cu responsabilitatea individuală ori să repartizeze egal în funcţii procurori şi judecători corupţi sau servili cu cei integri şi profesionişti, baroni braşanţi la resursele etatiste cu antreprenori capitalişti, să facă pace între tabăra depravarii academice cu adepţii onestităţii şi performanţei profesionale. Victor Ponta în acest caz înţelege să le fie util doar primilor cu adevărat, fiindcă din acea lume provine, aceea l-a fabricat şi ea îi ghidează comportamentul. Pe acest tip de viitor pariază doar o Românie sufocată în propria ei incompetenţă auto-reproducătoare, mediocritate cultivată cu fast şi deriziune morală.
Îți recomandăm
