Pe mustaţa lui Dragnea

După ce a finalizat cu răsunător succes reforma administrativ-teritorială a României, Liviu Dragnea doreşte să modernizeze şi cel mai important partid al ţării. După ce şi-a băgat secretara aproape adolescentă în Parlament, Dragnea anunţă că doar pesediştii merituoşi vor avea acces pe liste, la funcţii şi demnităţi. După ce a dat startul liniei feroviare de mare viteză Bucureşti-Iaşi, Dragnea promite drumuri moderne pentru toată lumea. După ce şi-a construit acasă un domeniu demn de Taj Mahal, Dragnea transmite sărmanilor locuitori ai mahalalelor un sincer şi călduros mesaj de stânga. După ce s-a lepădat (trei secunde) de comunism, Dragnea îl laudă pe Ion Iliescu pentru contribuţia sa excepţională la dezvoltarea patriei noastre capitaliste.

În această toamnă, în urma unui congres extraordinar, partidul corupţilor a intrat în altă epocă, trecând de sub domnia plagiatorului şi mincinosului  Victor Ponta sub cea a pacificatorului şi mustăciosului Liviu Dragnea. În doar câteva zeci de minute, noul şef al PSD s-a împăcat cu toţi duşmanii din afara ori dinlăuntrul partidului, şi-a cerut iertare victimelor comunismului şi a confirmat că PSD (aka FSN şi PDSR) a chemat minerii, a devastat Piaţa Universităţii şi l-a alungat pe Rege, în anii 1990. De sub mustaţa căruntă, Liviu Dragnea a recunoscut cu bărbăţie greşelile altora, dar a spus "gata!". Aceste alegeri au fost apreciate drept "momentul zero", de la care va începe reconstruirea PSD – ca o formaţiune veritabilă de stânga, având în centrul său românul muncitor, exploatat cu cruzime de patronii de supermagazine, şi nu asistatul social, ca până acum.

Un lucru trebuie musai apreciat. În ultimele luni, Dragnea a scos PSD din degringolada în care îl băgase Ponta, după demisia intempestivă a acestuia din fruntea partidului. Fugărit de DNA, Ponta a căzut, şi-a rupt un picior şi s-a ascuns în Turcia, de unde nu a mai vrut să ştie de soarta PSD. A urmat o zăpăceală totală, în care membrii de partid, înspăimântaţi la rândul lor de justiţie, au fost la un pas de a-şi face seppuku în direct, la televiziune. Exact atunci a apărut salvatorul Dragnea, iar pesediştii s-au unit în jurul noului lider, care – la congres – le-a adus la cunoştinţă că nu sunt "nici baroni, nici corupţi şi nici comunişti", ci "oameni harnici şi oneşti". Aplauzele furtunoase care au urmat (scandări nu am auzit!) au demonstrat că întreg auditoriul şi-a asumat acest adevăr mântuitor. În partid, Liviu Dragnea avea oricum renumele unui nou Iisus, după ce a reuşit să scoată şi morţii din morminte pentru a vota la referendumul anti-Băsescu.

Deoarece 2016 este an electoral, cu două seturi de alegeri, Dragnea are la dispoziţie mai puţin de 12 luni pentru a face din PSD un partid câştigător. Dacă se va baza doar pe rezultatele de faţadă ale guvernării, (în care nu se construiesc, ci se dărâmă autostrăzi!), atunci joacă la mare risc, precum Adrian Năstase. Dacă, dimpotrivă, chiar va trece la fapte, deschizând partidul marilor intelectuali de stânga şi conturând pilonii un program politic plauzibil (după cum şi-a luat angajamentul la congres), nu ar fi exclus ca "partidoiul" să ţină în şah închistatul PNL. Notăm un punct în plus pentru Dragnea – trecerea în plan secund a celor mai mulţi baroni locali, dar şi un punct în minus – preocuparea sa pentru elaborarea unei legi anti-defăimare, deloc europeană în multe dintre prevederile sale. De cine se teme atât de tare Dragnea? De gura lumii cea slobodă?

Cel mai bine e că vom avea puţin de aşteptat până când vom putea analiza rezultatele activităţii noului lider. Dacă, la anul, PSD va apela din nou, în bătăliile electorale, la tinere speranţe, precum Neculai Răţoi, atunci e cât se poate de clar. Liviu Dragnea va pierde pe mustaţa lui şi toţi pesediştii vor măcăi a jale!