Ştiri pozitive

Eram mic şi abia învăţasem să citesc. Adesea bunica mă punea să-i lecturez ziarul la lumina lămpii pe gaz, ca ea să poată toarce în tihnă, în acest timp. Ne cuibăream amândoi lângă soba pe lemne în care focul pâlpâia molcom, dânsa lua fuiorul de după horn, eu, ziarul Scânteia de sub ochelarii legaţi cu gumă ai bunicului, şi treceam la treabă. Peste imensele cuvântări ale lui Ceauşescu şi plenarele PCR se trecea repede (bunica ţuguia nemulţumită buzele), şi ajungeam inevitabil la singurele rubrici digerabile: "Fapt divers" – o coloană îngustă de sus până în josul paginii cu întâmplări şi fapte efective din ţară, dar alese probabil atent de un ochi vigilent, şi "Din lumea capitalului" – o coloană mult mai lată, tot mai lată de la an la an, cu marile nenorociri care se întâmplau în Occidentul cel decăzut economic şi moral, precum creşterea şomajului în Germania Federală, sau sărmanii lăsaţi de bănci sau patroni hrăpăreţi fără case şi care dorm pe cartoane, pe străzile Londrei, şi câte şi mai câte ştiri ce mă îngrozeau de-a binelea, făcându-mă să le doresc sincer şi nemţilor, şi francezilor, şi americanilor să ajungă şi ei odată în faza următoare a progresului umanităţii, de după capitalism: comunismul. În fine, acesta era contextul în care eu şi mămuţa, cum îi spuneam, ne aşterneam la lecturat "ştiri pozitive" din înfloritoarea RSR a întunecaţilor ani ’80.

Sătul însă, probabil, de "ştiri pozitive" din ţară, într-o zi am făcut-o lată. Îi citeam bunicii o ştire frumoasă din Scânteia, de la "Fapt divers", unde se povestea cu cuvinte meşteşugite despre o bravă familie dintr-un sat din Ardeal care a avut nouă copii, iar acum toţi erau la casele lor, muncitori în fabrici şi uzine la oraş, membri de vază ai PCR, oameni de nădejde ai societăţii comuniste multilateral dezvoltate, iar acum s-au întâlnit cu toţii, de Crăciun, fericiţi, la mama acasă, şi mulţumeau partidului pentru toate. Cum mi s-a părut că ştirea asta se termină fără nici un chichirez, m-am gândit să nu fie şi mămuţa dezamăgită precum eu şi s-o menajez cu o mică adăugire de la mine, atât cât m-a dus atunci mintea. Aşa că, la final, am adăugat pe un ton mai ridicat: "Deodată, toţi au căzut morţi PE LOC!". Şi m-am oprit… Bunica s-a oprit şi ea din tors cu ochii mari, a tăcut încremenită câteva secunde, apoi a spus un "’Aracan de mine!" şi s-a ridicat în picioare, speriată de-a binelea. M-a pus apoi să caut în tot ziarul o explicaţie, fie ea cât de sumară, la moartea asta ciudată a tuturor. "Trebuie să scrie undeva, poate în altă pagină", îmi spunea. Evident, n-am găsit nicăieri explicaţia dorită, aşa că am concluzionat doct amândoi că, foarte probabil, şi aici o fi tot mâna Securităţii. Aia care şi pe noi ne ţine seară de seară fără curent la becuri…

Arc peste timp: să revenim la 2017, Guvernul Tudose, ministra de la "Ape şi Păduri" Doina Pană, care vrea că mass-media să difuzeze preponderent ştiri pozitive, în cote. "Noi avem tineri foarte buni, dar trebuie să ne îngrijoreze gradul de violenţă la care s-a ajuns în ţara asta, de ură, de dezbinare, şi astea sunt toate efectele unor propagări doar a ştirilor negative." Ca urmare, propune facilităţi pentru mass-media în schimbul difuzării de ştiri pozitive: "O deducere de TVA, cu o impunere clară". Să lăsăm aşadar nenorocirile care se întâmplă poate şi din cauză că uriaşa armată de generali şi colonei a Poliţiei stă doar cu gândul la pensia de 10.000 de lei care îi bate la uşă, de la 50 de ani. Să lăsăm deci şi observaţiile că puterile executivă şi legislativă în România sunt controlate de un condamnat şi urmărit penal, obsedat doar de propria scăpare. Haideţi să lăsăm aceste nimicuri şi să ne bucurăm cu toţii că un elev român, care oricum va pleca în Occident la 18 ani, a luat un premiu la olimpiada internaţională, sau că un antreprenor român, cu toate piedicile şi taxele posibile şi imposibile pe care i le pune guvernul de aici, reuşeşte să se extindă şi pe pieţele ţărilor vecine sau ale UE. Foarte frumos, nimic de spus! Viaţa e frumoasă, dar n-o vedeţi voi…

Arc şi peste munţi: chiar în ziua declaraţiilor de mai sus ale Doinei Pană, la Cluj sociologul Vasile Dâncu, fost vicepremier în guvernul Cioloş şi fost ministru al Comunării în Guvernul PSD condus de Adrian Năstase, publică un incitant articol, în revista locală de specialitate "Sinteza", despre nevoia de mituri a românilor, în care atinge cumva şi subiectul nevoii de ştiri pozitive. În cu totul alţi termeni, însă, decât o face doamna Doina. "Cea mai importantă producţie pentru o comunitate naţională sunt propriile mituri, capacitatea ei de a spune poveşti despre ea însăşi. O comunitate devine puternică şi stabilă doar în momentele în care beneficiază de câteva ingrediente fundamentale: încrederea în sine şi în viitor, o organizare socială cât mai bună, cu un sistem de administraţie eficient, cu educaţie şi cultură, dar poate că ingredientul cel mai important este capacitatea de a genera mituri despre viitor. Capacitatea de a le spune, de a le sugera oamenilor că există un viitor pentru ei şi copiii lor şi fundamentul pe care ei înşişi vor putea proiecta, conştient sau inconştient, poveştile lor de succes personal sau colectiv." Perfect adevărat, am spune. Tot sociologul clujean vine şi cu o explicaţie: "De fapt, lipsa posibilităţilor de a inventa poveşti despre viitor vine din pierderea încrederii. Românii şi-au pierdut încrederea în societatea lor şi, mai ales, sunt speriaţi de viitorul copiilor (…) Românii trăiesc astăzi o anxietate generată de un pesimism social greu de găsit în istoria noastră." De unde vin toate astea? Dâncu nu o spune, poate şi din cauză că a cochetat bine cu politica, dar ne-o indică foarte clar.

În încheiere, o observaţie foarte corectă, deşi venită din partea unui foarte controversat fost politician, proaspăt eliberat din puşcărie: Miron Mitrea. "Un politician este cu atât mai bun cu cât reuşeşte să insufle alegătorilor săi speranţă şi încredere în viitor", declara acesta în 2004 chiar la Iaşi, în campanie electorală, alături de fostul său amic Ion Solcanu. Cui poate aşadar insufla speranţă, în afara penalilor din politică, Dragnea, Tăriceanu, Tudose, Liviu Pop, Tudorel Toader sau alţii ca ei care atacă zi de zi Justiţia sau statul de drept? Care nu mai ştiu cum să spolieze sau să amaneteze viitorul generaţiilor viitoare făcând împrumuturi pentru a da pensii speciale sau a dubla salarii fără justificare? Care nu-şi pot lua efectiv ochii de la sacul plin cu bani privaţi ai Pilonului II de pensii? Care, de un analfabetism financiar primitiv, ne anunţă la tv că îşi ţin banii la saltea, de frica băncilor?

Deci, clar, vrem deducere de TVA: care să fie ştirea aia pozitivă, doamna Pană?