Târg de Bărbaţi (II)

* Rezumat: Aurelia, nevasta primarului Potlogariu din pitoreasca şi extraordinar de mediocra localitate Dăunători, a aflat de la televizor că prin cluburile de fiţe se organizează, de Valentine’s Day, "târguri de bărbaţi", la care nişte tineri musculoşi se fâţâie şi dansează pe o scenă, apoi doamnele din public licitează pentru junele dorit, ca să petreacă împreună o seară romantică de neuitat. Imediat a vrut şi ea; evenimentul a fost anunţat mai departe, în cercurile politice din judeţ, aşadar în sala Căminului Cultural au apărut prefectul cu soţia Aurora, plus invitaţi şi ziarişti pişcotari. Toţi au aşteptat câteva ore până când pe scenă au urcat bărbaţii din localitate, ebrietaţi (ca să-i convingă să participe, primarul le-a anulat datoriile de la bufet şi le-a promis o lună de consumaţie gratuită, pe banii statului)…

* Căldura şi nemişcarea, cât a prezentat organizatoarea Aurelia, au avut asupra lor un efect ca al soarelui de vară asupra oamenilor de zăpadă, deci s-au pleoştit şi s-au scurs, adormind ciuciţi, cu genunchii la gură, ca nişte elemente de decor. De jenă, doamna Aurelia şi-ar fi dorit să se afle printre ei, ghemuită, să n-o vadă nimeni, în loc să stea pe scenă, ţinând microfonul. Era hotărâtă să-l arunce şi să fugă în munţi, într-o peşteră, departe de soţ şi de alegătorii acestuia, dar dintr-o dată se auzi o voce spărgând liniştea penibilă: "Minunaaaat! Vrrreau şi eu!". Era soţia domnului prefect, Aurora, care semăna cu Aurelia, doar că era mai bogată, mai slabă şi mioapă. La fel ca ea, avea aur peste tot (mai puţin la dinţi) şi când voia ceva stătea pe capul lui Pandele, soţul, până când primea. Întrebată de soţul respectiv "Ce vrea puiuţul?", a zbierat "Pitici de grădină ca ăăăiaaa!" şi a arătat cu degetul spre fundul scenei, unde dormeau ghemuiţi şapte dintre bărbaţii localnici, pleoştiţi ca nişte pitici…

* Cert este că doamna Aurora 1) a salvat-o pe doamna Aurelia şi 2) a obţinut ce şi-a dorit, graţie influenţei soţului prefect pe lângă primarul Potlogariu (aflând ce vrea, acesta s-a întors cu spatele, să nu-l vadă nimeni cât de uşurat răsuflă). L-a chemat pe Marinică şi l-a trimis încă o dată să ia remorca – acum, spre casa de vacanţă a prefectului. Încă o dată Marinică a împins cu piciorul reprezentanţii sexului masculin reprezentativi pentru localitatea lor, Dăunători, care au gemut din nou când au căzut, dar au continuat să viseze. În urma lor a rămas un mare oftat de uşurare; responsabilitatea a trecut în cârca angajaţilor de pe plantaţia domnului prefect, care au cărat piticii de grădină şi i-au plantat în curte. Doamna Aurora s-a uitat la ei din maşină, a fost mulţumită şi a ordonat şoferului să plece, fiind programată la manichiură: acum avea pitici de grădină originali, în formă de oameni! Spre dimineaţă, piticii de grădină s-au trezit, mahmuri, s-au pus să caute ceva de dres şi au intrat în beciul prefectului, unde au ras tot, chiar şi sticlele de Conti Grand Cru Cote de Nuits, considerat de unii ca fiind cel mai scump vin din lumea asta, plină de evenimente de Valentine’s Day…