Trei ani cu Ponta

Să începem cu un mic exerciţiu mental, care poate fi realizat în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol. Ce s-ar fi întâmplat dacă Victor Ponta ar fi câştigat  alegerile prezidenţíale? Nu-i aşa că vă strânge oleacă în spate?

Ponta nu a reprezentat niciodată o speranţă în politica dâmboviţeană. Cu trei ani în urmă, când a preluat şefia Guvernului, pesedistul avea deja renumele unui politician veros şi belicos, care – în plus -, uita foarte rapid ceea ce promitea. Tinereţea lui nu prezenta vreun avantaj. Ponta s-a născut deja bătrân. La 40 de ani, el gândea ca unul de 80. De altfel, la prezidenţiale, tânărul Ponta a fost votat de pensionari, iar “bătrânul” Iohannis de către tineri, într-o manieră prea evidentă pentru a-i mai acorda “Micului Titulescu” circumstanţe atenuante.   

Ca şef al PSD, Ponta a preluat rapid controlul “partidoiului” impunând la vârf indivizi ca Şova şi ca Ghiţă pe cât de tineri, pe atât de periculoşi. Cu toate acestea, în PSD nu asistăm (încă?) la o ruptură între generaţii. Frăţia penalilor funcţionează perfect, indiferent de vârsta, sexul, religia sau culoarea infractorului politic. Este motivul principal pentru care interlopii celorlalte partide cer, în ceasuri de restrişte, azil în PSD. Aşa se explică şi de ce noul şi purul PNL nu reuşeste să contureze o nouă majoritate parlamentară. La fiecare trădător pesedist sau uneperist găbjit, un liberal cu probleme de avere o uşcheşte armeneşte în partea cealaltă. Şi-s atât de mulţi liberalii pe care-i doare capul!

Victor Ponta nu este totuşi un premier catastrofal, ca Victor Ciorbea, de exemplu.

Dar lipsa lui de viziune coroborată cu apetenţa pentru minciună au creat premisele unui mandat lipsit de reforme şi de realizări notabile. Poate că vor scădea taxele şi vor creşte salariile şi pensiile, dar Educaţia, Sănătatea şi Cultura (adică pilonii unei civilizaţii autentice) horcăie, investitorii importanţi ne ocolesc, iar marile proiecte de infrastructură, pe care se bazează o economie puternică, au rămas la stadiul de poveste orientală. Mai ţineţi minte când chinezii vicepremierului Dragnea legau Iaşul de Bucureşti printr-o cale ferată de mare viteză? Era tot o gogoaşă marca PSD. În vreme ce China investeşte deja miliarde de euro în Bulgaria, Polonia şi Ungaria, Ponta declară pompos că vrea să facă din România o viitoare poartă de intrare a capitalului chinezesc în Europa. Oare cât de proşti ne crede?

Ca om politic, Victor Ponta seamănă atât cu Adrian Năstase, mentorul său, cât şi cu Ion Iliescu, pe care cică nu l-a votat în 1990! (Dar aşa susţin mai toţi pesediştii acum!) Cu toate acestea, Ponta nu este nici atât de arogant ca Năstase şi nici atât de mincinos ca Iliescu. Este, în schimb, mult mai arogant decât Iliescu, dar şi mult mai mincinos decât Năstase. Cu aceste calităţi înscrise în CV şi alături de un PSD corupt şi înfricoşat de DNA, actualul premier şi şef de “partidoi” se va arunca în dubla luptă electorală de anul viitor.

Ce trebuie să mai inventeze Ponta pentru a spera în victorie?