Caută 
1 MIN
Hai să încep să vă spun trei poveşti ale unor oraşe. Pe primul, doar primul, l-am vizitat. (Vă spun imediat!) M-am gândit la ceva.. De ce să nu intercalez articolele mele. Din acest motiv nu continui astăzi textul meu de săptamâna trecută,"SUC". (Să nu vă obosesc, cred.) Honk Kong, New York şi "Efectul Guggeheim – Bilbao". Aceste trei oraşe mă fascinează. Şi cum erau trei muschetari, Iaşul nostru e al patrulea. (Pot fi mai târziu şi alte oraşe.)
Honk Kong! L-am vizitat, (inclusiv), pe pe data de 1 octombrie 2009, de Ziua Naţională a Republicii Populare Chineze (RPC) când se împlineau 60 de ani de la revoluţia tovărăşului Mao, 1949. (Să nu mă suspecteze cineva de stângist. Lasă, că la Guggenheim mă acuză de globalism! Nimeni nu vrea să înţeleagă ideea din spate. Unii chiar şi dintre tinerii politicieni. Din punctul de vedere al arhitectului – city thinker, cred că cel mai bun program, pe problema oraşului, a avut-o Nicuşor Dan).
Paranteză. Toţi politicienii locali, mulţi arhitecţi, ziarişti, oameni de cultură, (nu ştiu exact ce înseamnă asta? Şi aş putea da multe nume.) – dar mai ales afaceriştii şi politicienii, aceştia din urmă sunt unii dintre ei şi profesori sau foşti rectori – vorbesc de… "viziune". (Forţa fie cu mine dacă vreau să se creadă că nu au şi câteva idei bune, dar nu au cele trei lucruri de care au nevoie! Niciunul din ei! (1) Să creadă într-o Viziune; (2) Să aibă curajul să o facă şi să şi-o asume; şi (3) Să se înconjoare de oameni mai deştepţi ca ei. Nu, (doar),"Yesmani"!)
Iată ce e VIZIUNE. Când încă erau sub Brexit (apropos, asta vine de la Bruxelles?), pardon, sub Londra, şi adică mai aveau cam cinci ani până la retro-cedarea către RPC, Conducătorii Honk Kong-ului, (apropo de Centralism şi de cât de departe e de capitală, Scuza noastră, a Ieşenilor!) au hotărât că facă nişte investiţii în infrastructură care, în mod normal ar fi trebuit să dureze mult mai mulţi ani. Fizic vorbind. Desigur, planurile erau făcute demult, discutate şi dezbătute, cum spuneam mai sus, de oameni mai deştepţi ca ei, politicienii. Unii din cei mai buni oameni ai noştri probabil or să plece în străinătate, asta dacă nu-i pierdem prin spitale, pe şoselele noastre dezastroase, în clădiri care stau să cadă la primul cutremur, chiar îngropaţi în universităţi retrograde şi/sau birocraţie.
De ce oare? De ce oare pleacă cei care pleacă? Milioane. De toate nivelurile de pregătirile, dar mai ales cei aducaţi. Am mai spus-o: tragedia migraţiei românilor, nu este doar a familiilor acestora, ci a întregii societăţi, mai ales din zona năpăstuită Moldova. "(Pentru că, pur şi simplu nu îţi mai poţi imagina când vor fi gata autostrăzile, când spitalele vor fi curate, când la şcoală se va învăţa din nou (aşa cum au învăţat ei, părinţii, în perioada comunistă) ş-aşa cum cum se învaţă în multe şcoli şi universităţi din ţări apusene – n.n.), când se va opri procelul de "manelizare" a ţării etc", Alexandru Costin, Adobe.
Sigur, o să ziceţi, acolo e şi porto-franco. Păi exact cam când s-a născut, sau, inventat Honk Kong-ul, Sulina era, (o aveam noi), porto-franco. (Era sediul primei Uniuni Europene, Uniunea Dunării de Jos. Adică Sulina era capitala, cum s-ar zice Bruxelul, şi era deja acolo, nu trebuia făcută de la firul ierbii.)
Revenind, Honk Kong avea nişte nevoi de infrastrucutură, (de exemplu de un nou aeroport) care însumau multe miliarde de dolari. Şi trebuiau terminate înainte se a trece Chinei comuniste şi deci cedate, dăruite acesteia. Altfel credeau că ele nu se vor mai face, iar oraşul avea nevoie stringentă de ele. China nefiind o ţară fără infrastructură. Am fost, am văzut şi China cealăltă, Regiunea Guangdong, de lângă Honk Kong, şi mai ales oraşul Guangzhou, (aprox. 120 de kilometri de HK), fosta colonie franceză Canton. Metropolă cu zona sa metropolitană, care are printre multe altele o Operă extraordinară (arh. Zaha Hadid – care apare în poza mea de profil la Ziarul de Iaşi) şi noul cel mai înalt, o bijuterie, turn de televiziune din lume. (Mai mare decât cel din Montreal.) Spun la toată lumea: acest tip de obiective de arhitectură contemporană aduc multă notorietate de calitate unor oraşe, iar acest lucru este greu de "cumparat" într-un alt mod, mai rapid şi mai direct ca asta. Alte oraşe din lume au evenimente, festivaluri. Sau ambele. De orice fel. Culturale, tradiţionale, sportive, unele unice. Toate atrag astfel mai uşor turiştii. Provincia aceasta este cea mai populată din China. (Au oraşe întregi cu infrastructură şi sînt legate de infrastructură, care produc doar anumite bunuri. Unele produc doar ceramică, altele doar corpuri de iluminat, altele mobilă, unele electronică (fabrica unde se asamblează iPhone-ului etc).
Nu zic nepărat că e bine – sunt directive ale prim-secretarului (guvernator) comunist – dar orăşelele alea măcar au un Proiect de oraş. Şi fiind o regiune bine coordonată, (cum am avea şi noi nevoie în România de Euro-regiuni puternice), ea funcţionează. Mai puţin cu poluarea.
Gândiţi-vă, noi, românii, oare ce am fi făcut? A, pleacă la China, apoi să pârjolim câmpiile, să otrăvim fântinile. Noi românii, care nu avem doar o ţără în care ne ratăm, dar, datorită faptul că avem o ţărăfrumoasă şi de bogată, ne ratăm în STIL MARE! Pot să vă vorbesc foarte mult despre experienţele mele foarte interesante acolo, (poate aş face-o în nişte conferinţe), dar povestea este despre ce am aflat eu despre HK. Cum au construit ei nişte proiecte într-un timp mai scurt decât era normal, şi atenţie, fără a opri oraşul în loc. Pentru că el era vital să funcţioneze. Şi asta a implicat găsirea unor soluţii inginereşti inovative, şi foarte scumpe. Cum au făcut aeroport pe mare (acolo spaţiu nu este limitat, el pur şi simplu nu există), autostradă până la el, pod peste mare (şi tunel pe sub ea) care trebuia să favoriteze şi traficul naval comercial continuu; autostradă peste o altă autostradă care trebuia să rămână deschisă, dar şi peste cale feroviară, care de asemenea a rămas funcţională.
Deci, săptămâna viitoare – "1. Povestea Honk Kong, dpmdv".
Andrei R. Ciuhodaru este arhitect
Îți recomandăm
