„Un moment clarificator în istoria Americii”

În timp ce votanţii savurează începutul unui mandat în forţă, opozanţii – mai mult de jumătate din ţară – nu mai contenesc în manifestarea frustrării, a furiei, a stuporii. Este stupoarea unei ţări care s-a procopsit cu un preşedinte fără precedent, cum scriam săptămâna trecută. Şi ale cărui ordine executive par a fi metoda lui preferată de guvernare. "Realitatea din spectacol", cum îi caracteriza NPR (National Public Radio) prima săptămână de mandat a lui Mr. Trump, a fost marcată de o "rafală de acţiuni executive, de multă emfază şi certuri cu presa". America pare să fi devenit o scenă de teatru corporatistă pe mâna unui one-man-show.

Două dintre evenimentele primei săptămâni de mandat arată prăpastia dintre America dinainte şi de după Donald Trump: interdicţia musulmană şi anunţata anchetă împotriva presupuşilor votanţi illegali ai lui Hillary Clinton.

O nouă epocă a început pentru America şi probabil pentru întreaga lume vineri, 27 ianuarie 2017 la ora 4:42 pm. Printr-un decret catalogat de presă, voci ale vieţii publice şi politice drept neconstituţional, preşedintele a legiferat ca cetăţenii din şapte state cu activitate teroristă – Irak, Iran, Syria, Sudan, Libia şi Somalia şi Yemen – să aibă interdicţie de a intra pe teritoriul SUA pentru 90 de zile; primirea de refugiaţi e restricţionată 120 de zile din şase state amintite mai sus, iar din Siria, pe termen nelimitat.

Fără a diminua pericolul terorist, fapt remarcat de experţi, interdicţia a aruncat lumea musulmană în furie şi dezamăgire. A relatat intens despre aceasta corespondentul CNN arabo-american Arwa Damon – ale cărei relatări impresionante despre încălcări ale drepturilor civile din Orientul Mijlociu au atins acum recordul trist de a fi despre măsuri luate de preşedintele proprii ei patrii.

Reacţiile la nivel internaţional au variat de la Angela Markel care a încercat să-i explice lui Mr. Trump cum stă treaba cu convenţia de la Geneva, până la preşedintele Cehiei care a lăudat decretul împotriva musulmanilor, o populaţie despre care tot el declarase că nu se poate integra în Europa Occidentală (un stereotipic, generalizant argument la îndemâna xenofobilor). La nivel domestic, concedierea procuroarei generale Sally Yates, după ce declarase că nu va apăra decretul în faţa dificultăţilor legale şi constituţionale cu care s-ar putea confrunta, a şocat opinia publică şi presa. În mod ironic, presa a relatat că mâna dreaptă a lui Trump, vicepreşedintele Mike Pence, făcuse declaraţii acum un an care azi i-ar putea aduce şi lui concedierea dacă le-ar relua. Pe Twitter, Pence spusese că o interdicţie musulmană ar fi "ofensivă şi neconstituţională", şi că "SUA nu poate şi nu trebuie să discrimineze pe baza religiei". Poate însă SUA să discrimineze pe criteriul afacerilor derulate de imperiul Trump? Newsweek şi alte media au comentat că ţările incluse aparent arbitrar în interdicţia musulmană ocolesc state unde preşedintele are afaceri, ca de exemplu Arabia Saudită.

Interdicţia musulmană contrazice eşafodajul valoric al Americii, întemeiate de imigranţi care au traversat lumea în căutarea unei făgăduite libertăţi politice şi religioase, precum şi a oportunităţilor economice absente acasă. America a rezultat dintr-o lume de neintegraţi în lumea veche, a tiparelor şi a structurilor rigide.

Modul de adoptare şi de implementare a interdicţiei, într-o manieră heirupistă, improvizată, fără analize şi simulări prealabile, sunt improprii administraţiilor americane. Inspirată din spiritul antreprenorial, maturitatea democratică şi tradiţia bunei guvernări, seriozitatea implementării a fost decenii la rând unul dintre "secretele" politicilor de succes. A devenit, alături de alţi factori, temelia încrederii în buna intenţie a guvernării, o încredere care, pentru cei ca mine, trăiţi într-un climat al neîncrederii, nesiguranţei, corupţiei, improvizării, pare oarbă. Trump a semnat un decret cu efect imediat într-o vineri la 4:42, când weekendul începuse. A urmat o bâlbâială în lanţ. Presa a relatat despre situaţii identice rezolvate diferit de la un aeroport american la altul, de la o vamă la alta de ofiţeri care nici nu fuseseră instruiţi despre cum să procedeze, nici nu aveau pe cine întreba.

Anunţata anchetă de depistare a presupuşilor votanţi ilegali pentru Hillary Clinton a fost un subiect dezbateri intense. New York Times, CNN şi alte media au relatat despre decizia lui Trump de a investi bani publici într-o investigaţie pentru a-i prinde pe presupuşii votanţi ilegali ai lui Hillary. Doar prin aceste ilegalităţi ea ar fi câştigat votul popular cu aproape 3 milioane de voturi, susţine preşedintele! Este fără precedent – spun mass-media americane – ca un preşedinte să îşi folosească puterea executivă pentru a-şi verifica nişte convingeri personale, neconfirmate de minime indicii.

Despre primele săptămâni ale mandatului Trump se pot scrie deja tomuri. Fiecare zi aduce angoasă, nesiguranţă, anxietate. "What’s next?" Orice este acum posibil, un comentariu pe buzele multora. Epoca Trump abia a început, însă e văzută deja drept una de regres a democraţiei şi de reverberare a accentelor dictatoriale şi naţionaliste. Privind în paralel evenimentele triste din România, pare că Trump s-a şcolit la umbra lui Vadim Tudor şi a absolvit Academia română pentru corupţie, şmecherie şi democraţie. Însă speranţa în capacitatea de regenerare a naţiei nu a pierit. Elaborând recent la CNN un material despre caracterul fără precedent al ordinelor lui Trump, Eliot Cohen, director al programului de studii strategice de la Johns Hopkins University şi fost consilier al Condolezzei Rice, scrie un emoţionant eseu în The Atlantic, A Clarifying Moment in American History. "Istoria Statelor Unite este de la Lincoln încoace o poveste perpetuă despre renaştere şi libertate. El (n.r. Donald Trump) va eşua pentru că nu poate corupe Curţile (de justiţie), şi pentru că până şi cel mai timid senator, mai devreme sau mai târziu, va spune «destul».

El va eşua mai ales pentru că, la sfârşitul zilei, cei mai mulţi americani, incluzându-i pe cei care l-au votat, sunt oameni decenţi care nu vor să trăiască o variantă americană a Turciei lui Erdogan, Ungariei lui Viktor Orban sau Rusiei lui Putin."

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"