Un program care nu există

I. Un stat centrat pe respectarea şi promovarea drepturilor omului

1. Cerem statului român să respecte toate drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale ale omului, aşa cum sunt ele formulate în Pactele, Tratatele, Cartele şi Convenţiile ratificate de România – şi în particular în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta Socială Europeană revizuită şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2. În particular, cerem statului român să îşi asume respectarea integrală a tuturor drepturilor enumerate în Partea a II-a a Cartei Sociale Europene revizuite.

3. Administraţia publică din România atât la nivel central, cât şi la nivel local are nu doar obligaţia de a respecta drepturile omului, ci şi obligaţia de a le promova. Pentru aceasta, cerem ca:

– toate programele de achiziţii publice să fie completate cu obligaţia agenţilor economici care participă la ele de a face dovada că respectă drepturile economice, sociale şi culturale ale angajaţilor lor şi ale membrilor comunităţilor în care îşi desfăşoară activitatea;

– toate parteneriatele public-privat să fie completate în sensul introducerii unei obligaţii identice cu cea de mai sus;

– toate instituţiile administraţiei publice, precum şi toate companiile în care statul este acţionar (indiferent de procentul de acţiuni pe care statul le deţine într-o companie sau alta) să fie obligate să respecte drepturile economice, sociale şi culturale ale angajaţilor lor şi ale membrilor comunităţilor în care activează.

4. Crimele împotriva umanităţii reprezintă unele dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului, motiv pentru care sunt declarate imprescriptibile. Cerem statului român să ancheteze şi să pedepsească toate crimele împotriva umanităţii comise în timpul regimului comunist, în timpul Revoluţiei din 1989 şi în perioada imediat următoare acesteia – ca o garanţie că drepturile omului nu vor mai fi încălcate niciodată în ţara noastră, indiferent ce grup sau partid politic ar conduce România.

II. Un stat care combate sărăcia şi excluziunea socială

1. Cerem statului român să renunţe de urgenţă la strategia de dezvoltare economică bazată pe forţa de muncă ieftină, strategie pe care şi-a asumat-o încă din 1990 şi pe care o aplică necontenit de atunci încoace – şi să o înlocuiască cu o strategie de dezvoltare bazată pe crearea de bunuri şi servicii cu valoare adăugată mare.

2. Cerem statului român să respecte fără întârziere şi necondiţionat obligaţiile care îi revin prin asumarea, încă din 1999, a art. 4 din Partea a II-a a Cartei Sociale Europene revizuite (dreptul la salarizare echitabilă).

3. Cerem statului român să îşi asume politici agresive de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale.

III. Un stat participativ

1.Cerem statului român să adopte măsuri şi politici prin care cetăţenii să poată participa în număr cât mai mare la viaţa publică şi să poată controla deciziile administraţiei publice. Considerăm că următoarele măsuri sunt absolut necesare (lista nu este exhaustivă):

– simplificarea şi uşurarea exercitării dreptului de vot pentru toţi cetăţenii români, oriunde s-ar afla aceştia;

– simplificarea şi uşurarea exercitării dreptului de a fi ales, prin recunoaşterea acestui drept nu doar partidelor politice şi candidaţilor independenţi, ci şi grupurilor informale, constituite ad hoc (aşa-numitele liste cetăţeneşti) cel puţin în cazul alegerilor locale;

– simplificarea şi uşurarea exercitării dreptului la referendum şi a dreptului la iniţiativă cetăţenească;

– introducerea sistemului de bugetare participativă la nivelul administraţiilor publice locale;

– introducerea sistemelor de e-guvernare şi de wiki-guvernare (guvernare colaborativă).

2. Cerem statului român debirocratizarea masivă a administraţiei publice centrale şi locale. Normele şi procedurile trebuie să fie simple, clare şi uşor de înţeles de către un cetăţean obişnuit (prin „cetăţean obişnuit” înţelegem un cetăţean care a absolvit cel mult 10 clase).

3. Cerem o administraţie publică neutră, integră şi colaborativă. În particular, cerem aplicarea în instituţiile şi autorităţile publice a principiului „cine numeşte nu demite” – precum şi înlocuirea de urgenţă a strategiilor punitive cu strategii preventive şi colaborative. Evident, încălcarea normei trebuie pedepsită. Dar pedeapsa trebuie să fie folosită doar ca instrument de ultimă instanţă şi doar atunci când este absolut necesară. În acest sens, cerem elaborarea şi aplicarea urgentă de standarde de bune practici în materie de colaborare cu cetăţenii pentru prevenirea încălcării normelor şi a procedurilor.

IV. Biserică civică

1.Cerem tuturor cultelor religioase recunoscute de statul român să promoveze, prin intermediul oficianţilor lor, drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale ale omului aşa cum sunt ele formulate în Pactele, Tratatele, Cartele şi Convenţiile ratificate de România. Considerăm că toate aceste drepturi, fără excepţie, sunt compatibile cu doctrinele cultelor religioase recunoscute de statul român, aşa încât acestea au obligaţia de a le promova în rândul adepţilor lor şi în rândul societăţii româneşti ca întreg.

2. Cerem statului român să finanţeze public doar acele culte religioase care apără, protejează şi promovează drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale ale omului aşa cum sunt ele formulate în Pactele, Tratatele, Cartele şi Convenţiile ratificate de România – şi doar în măsura în care respectivele culte se achită de obligaţia de a apăra şi de a promova toate aceste drepturi.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist