Caută 
4 MIN
* Au trecut Sărbătorile, inclusiv cele pe stil vechi; a fost o perioadă plină de urări de sănătate şi viaţă lungă. Totuşi, cât o fi viaţa asta de lungă, se şi isprăveşte, la un moment dat: recent, au murit Mişu Fotino, Ariel Sharon etc. Se ştie bine că românii nu se prea descurcă în timpul vieţii; pentru a afla dacă se descurcă măcar după aia sau măcar în etapa de trecere din viaţa pământească în cea subterană, am cerut părerea experţilor. Suntem la firma de pompe funebre "Şase Scânduri", unde stăm de vorbă cu patronul acesteia, un om căruia nu-i convin defel urările de viaţă lungă pe care şi le adresează semenii săi:
– Mircea mă cheamă, dar lumea îmi spune Dricul Mircea. Cum e corabia, Bricul Mircea, dar aici e o glumă legată de meserie…
– Lucraţi într-un domeniu în care nu duceţi lipsă de clienţi. Se spune că prostituţia ar fi cea mai veche meserie, dar, înainte de ea, a existat cineva care să se ocupe de răposaţi, nu?
– Nu ducem lipsă de clienţi, dar nici de concurenţi, asta-i rău. E ca la televiziunile de ştiri, lupta pentru rating…
– Păi, ce legătură este între pompe funebre şi televiziuni?
– Legătura e că şi ele şi noi câştigăm din morţi, mai ales dacă sunt celebri. Că de fiecare dată când răposează câte unul, poate aţi remarcat, apar titlurile alea mari, de pe benzi, "A plecat să cânte / regizeze / etc. îngerilor". Am putea face şi o altă paralelă, să zic că suntem cam ca agenţiile de turism: dacă-i clientul, se reped toţi să-i ofere condiţiile cele mai bune de transport şi cazare.
– Transport şi cazare?
– Păi, ultimul drum şi ultimul domiciliu! Facem turism pe lumea cealaltă, am putea spune. Avem şi o glumă în firmă, cu care înveselim rudele clientului, le spunem că toţi care au apelat la noi au ajuns repede şi nu s-au plâns de condiţii, hă-hăă!
– Cum aţi pornit firma de pompe funebre?
– Înainte de Revoluţie eram întreprindere de pompe nefunebre. Adică hidraulice, pompe de umflat, de scos apa… Munceam la stat, iar după 1990 ne-am gândit că veşnicia s-a născut la stat, vorba poetului, aşa că ne-am privatizat şi am început ca firmă de motopompe funebre.
– Cum aşa, "motopompe funebre"? Ce înseamnă asta?
– Păi, faţă de ceilalţi, care mergeau cu dricul cu cai, noi am gândit în perspectivă şi ne-am motorizat.
– Aţi cumpărat o dubă neagră, cu ornamente din bronz, pentru transportat decedatul, nu?
– Aveam o motocicletă cu ataş; cu ea m-am descurcat în primii ani… Strategia e ca fiecare client să găsească, la noi, ce-şi doreşte. Avem de toate pentru toţi, plus promoţii şi oferte speciale, dăm chiar şi pe datorie, pe caiet!
– Ce oferte şi promoţii, în domeniul ăsta?
– Păi, avem sicrie gonflabile, se umflă ca saltelele de plajă şi sunt mai ieftine, apoi sicrie elastice, pe orice număr, şi sicrie refolosibile…
– Cum aşa? Mă speriaţi!
– Avem, mai exact, sicrie fără fund. Stă mortul întins pe spate în sicriu de lux, din mahon cu aur, i se pune şi capacul, dar sicriul n-are fund, este ca o ramă în jurul răposatului, care se scoate, la sfârşit, şi se bagă în magazie, iar răposatul intră la sicriu economic, de placaj.
– Circulă vorbe despre pantofii de mort, cu talpă de carton, care nu ţin; de unde îi procuraţi? Există ateliere specializate?
– Din comerţ, din magazinele de încălţăminte. Dacă ne luăm după calitatea unor produse, există şi bocanci de mort, sandale de mort sau chiar tenişi de mort… De pe cinşpe ale lunii am băgat reduceri la sicriele vechi de până la 75 la sută!
– Rentează aşa ceva?
– Normal că da! Reducerea nu e la preţ, ci la sicrie, vindem câte un sfert! Lumea ia, sunt bune ca lemn de foc!
– Că aţi pomenit despre foc: ce părere aveţi despre incinerare? Ce preferaţi: să înmormântaţi clientul sau să-l ardeţi?
– Îl întrebăm pe mort ce preferă, hă-hăăă! Ca să fiu serios, depinde ce vor rudele, moştenitorii. Iarna se poartă incinerarea: decât în cimitir, când e frig, ger şi bate crivăţul, mai bine se adună la crematoriu, la foc! Vara, în schimb, e plăcut lângă groapă, soare, păsărele, iarbă, copăcei… De când cu criza, puţini mai au pretenţii. Sunt şi problemele cu spaţiul locativ din cimitir, nu lipsesc doar locurile de muncă, ci şi alea de veci, de-aia se mai restrânge lumea. Blocurile se fac pe verticală; noi săpăm pe verticală, iar viitorul va fi, zic eu, al cavourilor de bloc. În boxă, fiecare apartament să aibă cripta lui, cum e cu locurile de parcare!
