Violuri politice

Dacă magistraţii ar admite ca probă la dosar comportamentul politic al inculpaţilor, soarta lui Gheorghe Nichita şi Cristian Adomniţei ar fi pecetluită. Modul în care cei doi îşi joacă ultima carte în partid se pliază perfect pe atitudinea incriminată de procurori.

De când organizaţia municipală a PSD a început să-i respingă avansurile, Gheorghe Nichita a reintrat în pielea amantului gelos. Îşi hărţuieşte foştii parteneri politici, forţând promovarea unor apropiaţi, dă târcoale incognito vechiului cuibuşor de nebunii, ameninţă cu răzbunarea. Uneori, devine sentimental şi îşi declară dragostea faţă de partid. Cere răbdare şi înţelegere, joacă rolul victimei. “Dă-mi o şansă să îţi arăt ce fel de bărbat pot să fiu. Dă-mi o şansă să vezi că nu sunt violentul şi animalul ăla. Dă–i o şansă acestui om, că are şi el o viaţă”, o implora Gheorghe Nichita pe Adina Samson, potrivit stenogramelor aflate la dosar. Înlocuiţi “bărbat” cu “candidat”, “violent/ animal” cu “inculpat/ infractor” şi “viaţă” cu “carieră politică” şi veţi reciti un discurs recent al primarului suspendat în faţa colegilor din PSD. De bine, de rău, nu avem informaţii că ar folosi Poliţia Locală pentru a-şi urmări foştii camarazi politici. 

Mai puţin temperamental, dar mai subversiv, Cristian Adomniţei l-a luat pe „nu” în braţe. ”Nu ştiu, nu-i treaba mea, nu mai candidez, nu mă mai interesează politica”. Pe alocuri, este acelaşi mesaj pe care îl transmitea auditorilor de la Consiliul Judeţean: "Nu cunosc. N-am nimic de-a face cu asta". În realitate, aflăm că Adomniţei supervizează în continuare şedinţele PNL. Nu de alta, dar trebuie să-şi sprijine pupilii, chiar cu riscul de a forţa la maximum prevederile statutare. Cum sunau acuzaţiile procurorilor? Favorizarea infractorului şi fals?

Sfârşitul politic – şi public, în mod normal – al celor doi este oarecum paradoxal. Lui Gheorghe Nichita i se trage de la înşelarea partenerei de viaţă, lui Cristian Adomniţei de la o fidelitate exagerată faţă de anumiţi parteneri. Însă, cel puţin din punct de vedere politic, amândoi se comportă la fel de abuziv în relaţia cu propriul partid. Amândoi cer dragoste cu forţa, amândoi îşi siluesc foştii colegi. Mai grav, jocurile lor de culise nu fac decât să întârzie constatarea unui deces. Modelul patriarhal pe care au fost construite cele două filiale este pe moarte, şi cele două organizaţii, odată cu el. În loc să se deschidă spre societatea civilă, spre mediul universitar şi de afaceri, PSD şi PNL Iaşi şi-au zăvorât porţile. Arată ca nişte cetăţi asediate de foştii domnitori.

Dacă cele două organizaţii nu vor avea timpul şi nu vor găsi resursele să se reinventeze în lunile imediat următoare, în paralel cu un proces de detoxifiere, îndrăznesc un pronostic. Nici PSD, nici PNL nu va da primarul anul viitor.