Incidentul nuclear de la Fukushima Daiichi (martie 2011) a adus oarecari nelinisti si europenilor. Impactul transfrontalier al unui asemenea incident nu este defel de neglijat, daca ne gandim si la momentul ”Cernobal-1986”. In orice caz, dupa ambele evenimente nedorite a fost examinata siguranta tuturor centralelor nucleare din spatiul european. E adevarat, in prezent, din cele 220 de reactoare, aflate pe teritoriile a 14 State Membre (SM) din UE, cca. o treime (77) sunt deja oprite, aflandu-se in mare parte in curs de dezafectare. Dintre cele 143 de reactoare in functiune, aproximativ 50 urmeaza a fi oprite in urmatorii 12-13 ani. Ratiunile de siguranta nucleara au determinat comunitatea internationala si CE, inca de la inceputul anilor ‘90, sa acorde diverselor tari anumite forme de asistenta financiara, date fiind costurile uriase necesare dezafectarii unor asemenea capacitati. De exemplu, la nivelul CE a fost agreat faptul ca suma necesara pentru reabilitarea sitului unei centrale nucleare reprezinta in jur de 10-15% din costul initial al investitiei, pentru fiecare reactor care trebuie dezafectat. In contextul negocierilor de aderare la UE, Bulgaria, Lituania si Slovacia s-au angajat sa procedeze la inchiderea anticipata si dezafectarea a opt reactoare. Aceste operatiuni, evident, au reclamat finantari suplimentare. Sa nu uitam, acest tip de inchidere, ce intervine anterior expirarii etapei finale a ciclului de viata al unei centrale nuclearoelectrice, care, in mod normal, are o durata de functionare de 30-40 ani, antreneaza dificultati sporite. Acestea sunt legate de faptul ca intervin consecintele sociale, economice si financiare, datorate scaderii productiei de energie electrica, precum si de faptul ca trebuie finantate sursele alternative. Asistenta financiara acordata de UE pentru a sprijini masurile de dezafectare si de atenuare a efectelor in SM susamintite a permis, pana la urma (2002-2009), inchiderea anticipata a celor opt reactoare nucleare. S-a reusit eliminarea partiala a combustibilul din acestea, au fost implementate lucrari pregatitoare de anvergura si au fost demarate lucrari de dezmembrare. Dar, de fapt, daca vom lua in considerare ce inseamna cu adevarat dezafectarea, adica actiuni multiple de natura administrativa si tehnica ce trebuie sa parcurga etape precum: oprirea definitiva, eliminarea surselor de radioactivitate, decontaminarea, dezmembrarea si curatarea structurilor, gestionarea si tratarea deseurilor, stocarea acestora, inspectia si eliberarea nerestrictiva a amplasamentului – au ramas suficient de multe de facut. Si asta, cu alti bani. Un raport special al Curtii de Conturi Europene (ECA, No.16/2011), retine critic faptul ca ”Dupa trecerea a peste zece ani in care s-a acordat asistenta din partea UE, progresele inregistrate sunt lente, avand in vedere ca multe proiecte sunt inca in faza de derulare a unor activitati pregatitoare. (…) Situatia este destul de neclara in ceea ce priveste nevoile la care ar trebui sa raspunda in continuare proiectele ca urmare a inchiderii anticipate a centralelor, motivul fiind ca nu este disponibila nicio evaluare detaliata a necesitatilor.” Potrivit aceluiasi document, suma totala la care se ridica finantarea acordata de UE scopului aratat este de 2,85 mld. euro, pentru perioada 1999-2013. La 31 decembrie 2010, Comisia angajase peste 70% din contributia financiara a UE (2,07 mld. euro), platile efectuate catre contractanti fiind de 1 mld. euro. Aproximativ jumatate din suma alocata a fost directionata catre masurile de dezafectare si, respectiv, de atenuare a efectelor dezafectarii. Gandindu-ne si la eternul Kozlodui din vecinatatea noastra – centrala nucleara bulgareasca ce dispunea de patru reactoare rusesti, racite cu apa, care nu se mai pretau la modernizare (ultimele doua fiind inchise in anul 2006), sa amintim ca pentru dezafectare s-au primit de la UE cca. 900 mil. euro. Programul, de fapt, a oferit finantare bulgarilor pentru actiuni de eficientizare energetica a cladirilor institutiilor publice. Dealtfel, acelasi Raport special susamintit, in aceasta privinta releva: ”Corelatia cu inchiderea unitatilor 1 si 4 ale centralei Kozlodui consta in faptul ca modernizarea din punct de vedere energetic compenseaza doar o mica parte a pierderii de productie de energie electrica, cu conditia sa se mentina aceleasi tendinte de consum.” Asadar, atingerea obiectivului de imbunatatire a securitatii nucleare este inseparabila de problema resurselor bugetare. Iar solutia alocarilor europene nu este menita sa scuteasca efortul propriu. Numai ca, fara a se constientiza intotdeauna, inexistenta unor mecanisme suficiente in vederea finantarii pericliteaza finalizarea proceselor de dezafectare in SM. Tocmai de aceea, Slovacia a creat un mecanism special, prin taxarea transportului energiei electrice, constituindu-se din acest punct de vedere intr-un veritabil deschizator de cale.