Un miliard de dolari dispar anual din tara fara a se incalca nici un paragraf de lege. Banii se regasesc in conturile investitorilor inregistrati in paradisuri fiscale. Chiar daca la nivelul judetului organele de control se feresc sa faca o aproximare, daca ar fi sa respectam contributia Iasului la economia nationala, se poate aprecia ca din judet pleaca in fiecare an in jur de 25 de milioane de dolari.
„Companiile exploateaza portite legale”
„Este greu de facut o estimare, dar dupa parerea mea anual, aproximativ un miliard de dolari pleaca din tara prin intermediul firmelor inregistrate in paradisuri fiscale”, ne-a declarat Ionel Blanculescu, directorul Autoritatii Nationale de Control.
Supapa firmelor off shore este folosita atit de societatile romanesti cit si de cele cu capital strain. Prin contracte de import la preturi exagerat de mari sau exportind produse cu putin peste pretul de cost, prin intermediul contractelor de management sau consultanta, profiturile se scurg din firmele romanesti in conturi din Bahamas sau alte tari exotice.
„Aceste tertipuri sint folosite de companiile foarte mari care exploateaza portitele legale. Transferul banilor prin firme off shore constituie o evaziune fiscala legala din cauza carentelor legislative”, a spus Blanculescu.
Numarul off shore-urilor este in crestere
In Iasi sint inregistrate 20 de firme cu actionari ale caror sedii sint intr-un paradis fiscal clasic precum Cipru, Insulele Virgine Britanice, Luxemburg sau Antilele Olandeze. Printre ele se afla nume mari precum „Tepro” (cu actionar majoritar LNM Holdings din Antilele Olandeze), „Pangran” (actionar majoritar fondul de investitii „Brodhurst” din Cipru), „Iassyfarm” (actionar majoritar „ADD Pharmaceutical” din Cipru). Multe alte firme cu actionari inregistrati in paradisuri fiscale sint inregistrate in alte judete, dar cu filiale in Iasi (de exemplu „Flanco”, unde fondul de investitii Oresa Venture inregistrat in Cipru detine 48% din actiuni).
In jur de 50 de firme din Iasi au actionari ce provin din tari precum Elvetia, Belgia sau Olanda care, chiar daca nu sint paradisuri fiscale in adevaratul sens al cuvintului, au un regim de impozitare a profiturilor mult mai avantajos decit la noi (spre exemplu, in Elvetia impozitul pe profit este cuprins intre 4 si 9,8%. Cele mai notabile exemple sint firmele: BMT(cu actionar belgian), „Royal Brinkers” (cu actionar din Olanda).
„Vom inchide portitele legislative”
Pentru a putea stopa scurgerea banilor din tara, Blanculescu spune ca Autoritatea pentru Control va elabora in toamna o modificare legislativa. „Vom lucra inteligent si ii vom lovi acolo unde ii doare mai tare. Adica la legislatie. Vom lucra cu companii de consultanta si case de avocati tocmai in ideea de a elabora niste proiecte de legi clare, care sa nu mai lase loc unor portite prin care banii sa fie transferati afara”, a spus Blanculescu.
El a explicat, de exemplu, ca o firma din Romania atunci cind incheie un contract cu o astfel de societate va trebui sa demonstreze ca respectivul contract de consultanta sau management i-a adus un beneficiu. „Mai mult decit atit, la incheierea contractului societatea inregistrata in paradis fiscal va fi obligata sa demonstreze ca are capacitatea de a presta serviciile la care se angazeaza”, a afirmat Blanculescu, altfel societatea din Romania va fi buna de plata la Fisc.
Cum fug banii din tara
Un mod de a transfera banii sint contractele comerciale de export. Spre exemplu, un investitor are in Romania o societate X care produce rulmenti. Pretul de cost al acestora este sa spunem de 1.000 de lei bucata. Firma romaneasca vinde unei alte societati Y inregistrata intr-un paradis fiscal ce apartine tot investitorului nostru, 100.000 de rulmentii cu 1.0001 leu bucata, adica in total 100,1 milioane lei. Profitul brut al firmei romanesti este de 100.000 de lei, la care plateste un impozit pe profit de 25.000 de lei. Mai departe, firma off shore revinde cei 100.000 de rulmenti la un pret real, care sa spunem este de 2.000 de lei, ceea ce inseamna in total 200 de milioane de lei. Profitul brut este de 999 de lei pe bucata, adica 99.900.000 de lei, impozitat in paradisul fiscal. Daca ar fi fost obtinut in Romania, acest profit ar fi fost impozitat cu aproape 25.000.000 de lei. De o suta de ori mai mult.
La fel printr-un contract de import, in care lucrurile se inverseaza. Off shor-ul vinde societatii romanesti materie prima la un pret mult mai mare. Pretul de cost al produsului finit va fi mare, asa incit profitul obtinut in urma vinzarii va fi foarte mic. Contractele de consultanta, know-how, sau management sint un alt mod de a fenta fiscul. Fie ca sint platite cash sau „barter” (export de un milion de dolari in contul caruia firma primeste, de exemplu, consultanta).
„La actionarii de la firmele mari lucrurile sint oarecum clare si la vedere in sensul ca se stie unde sint inregistrate. Este foarte greu insa sa se determine partile legate dintr-un contract comercial (n.r.- parti cu participatii si la firma care cumpara si la cea care vinde) al unei firme oarecare si daca relatia dintre ele nu este viciata”, spune Pavel Badragan, presedintele Corpului Expertilor Contabili, filiala Iasi.
Avantajele oferite de firmele off shore
1) Facilitati fiscale prin impozitele foarte mici percepute. De exemplu, daca in Cipru impozitul pe profit este de 4%, in unele state nu se percepe decit o taxa de infiintare ce variaza de la citeva sute de dolari la citeva mii.
2) Ofera o libertate foarte larga prin lipsa controlului valutar sau fiscal. In unele tari (cele care nu percep decit taxe de infiintare a companiei) nici nu este ceruta depunerea unui bilant contabil.
3) Anonimatul si confidentialitatea operatiilor financiare, dar si a actionarilor.
4) Protejare fata de modificarile legislative neprevazute (precum cele referitoare la repatrierea profitului).
5) Investitorii, in cazul in care sint mi multi, beneficiaza de jurisdictie comuna.
6) Nu platesc taxe sau impozite in momentul in care isi vind participatiile din Romania. (Ana PRODAN)