Aminatul sfirsit al minciunii

Cel mai semnificativ test politic al ultimilor zece ani, Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, a devenit, de mai bine de o luna de cind a fost promulgata, un examen inca greu de trecut. Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, organismul abilitat de lege sa preia sarcina gestionarii si aplicarii acestei legi risca sa ramina, si anul acesta, din cauza procedurilor parlamentare si a unor contringeri bugetare, in stadiul de intentie. Nu este vorba de un an oarecare, ci unul electoral, si, daca ar fi sa socotim, e nici mai mult nici mai putin decit al unsprezecelea de cind aceasta lege se zbate pentru a prinde contur. Cu aceasta stupefianta contraperformanta, teribil de apasatoare, mai ales pentru constiinta clasei politice, dar si pentru vigilenta societatii civile, credibilitatea intrinseca a intregului esafodaj social-politic postdecembrist este anulata.
Aplicarea Legii deconspirarii Securitatii depaseste, prin implicatii, importanta pe care o au, de pilda, legile proprietatii. Respectarea si garantarea bunurilor materiale din punct de vedere juridic nu-si poate afla rostul fara o drenare a moravurilor. Or, pe termen lung, sanatatea acestora nu poate fi asigurata fara transparenta identitatii actorilor sociali sau in lipsa unor garantii de selectie democratica a elitelor si a valorilor civice. Secretul si democratia nu pot face o casa fericita. Prin accesul la dosare se inaugureaza, fie si tacit, un proces simbolic al comunismului. Faptul ca principiul care conduce Legea dosarelor este acela de aflare a adevarului, al dezvaluirii raului, este o recunoastere implicita si o acuzatie morala pentru natura malefica a regimului totalitar. Beneficiile vor fi imense. Buimaceala generalizata, complicitatea difuza, care au sabotat timp de zece ani cladirea unor ierarhii valorice neindoielnice, isi vor putea lua locul in istorie, asa cum s-a intimplat in tot estul Europei.
Ceva este, deci, putred in Romania. In cautarea unor explicatii a intirzierii in promovarea si aplicarea unei asemenea legi exista doua scenarii care pot fi dezvoltate. Primul ar fi acela ca, in toti acesti zece ani, structurile si persoanele provenite din fosta Securitate au facut, intr-adevar, regulile jocului politic din Romania. In acest caz, sub o forma sau alta, ramasitele fostei Securitati au reusit sa-si asigure prin prezenta lege o portita de scapare. Ea se afla, cel mai probabil, in prevederea ca pentru lucratorii inca operativi din toate serviciile secrete legea nu se aplica. Practic, prin astfel de prevederi, chiar titlul legii, "de deconspirare a Securitatii ca politie politica" este pus sub semnul intrebarii. Or, dupa unele estimari ale unor fosti sefi ai serviciilor secrete, patruzeci la suta dintre actualii lucratori operativi au fost membri ai Securitatii. Este cazul SIE, mai ales al personalului diplomatic, care a intrat in atentia cancelariilor occidentale si, se pare, a avut un cuvint greu de spus in neacceptarea Romaniei in NATO. Intrebarea care ramine este daca aceste ramasite, cite au mai ramas, pot perturba in continuare procesul democratic prin practici oculte sau manevre subterane si cit ne va costa acest lucru.
Al doilea scenariu, desi pare cumva mai linistitor, are, fatalmente, un final identic. Transformarile survenite in societatea civila si influenta sporita pe care aceasta a reusit sa o aiba asupra unei parti necompromise a corpului politic a impus treptat finalizarea acestei legi. Fireste, pentru obtinerea victoriei, unele lupte au fost pierdute. Structuri vechi, parazitare, au facut si fac in continuare tot posibilul sa blocheze aplicarea Legea dosarelor. Dar, se crede, mai devreme sau mai tirziu, legea isi va produce efectele. Problema este cit va intirzia aplicarea legii, pentru ca zece ani reprezinta deja extrem de mult, iar daca, in anul acesta electoral, nu-si va intra in atributii, probabil, inca patru ani vor fi morti pentru procesul democatic al tarii.
Concluzia ambelor scenarii ar fi ca exista o continuitate a serviciilor secrete, daca nu intr-o forma institutionala, cel putin sub forma unor retele private de interese. Implicatia este dubla. Pe de o parte, situatia risca, pe plan extern, sa compromita in continuare integrarea in structurile economice si de securitate ale democratiilor occidentale si, pe plan intern, sa intretina atmosfera sufocanta de incertitudine. Si intr-un caz si in celalalt, cei care au de cistigat sint oamenii implicati in fosta Securitate. Temperarea procesului de dezvaluire si limpezire are rolul de a intari in continuare pozitia fostilor oameni ai serviciilor speciale. (Mihai CHIPER)